TRENĂ, trene, s. f. 1. Partea din spate, prelungită, a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne.

trenă² sf [At: DN² / Pl: ~ne / E: fr train] 1 Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc., imprimată de sportivii din frunte. 2 (Îe) A duce ~na A conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă, imprimându-i un anumit ritm. 3 (Îae) A fi în frunte. 4 (Îs) ~ falsă Inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă.

trenă¹ sf [At: BARCIANU / Pl: ~ne / E: fr traîne] 1 Partea din spate, prelungită, a unei rochii, care se târăște pe jos. 2 (Fam; îe) A duce ~na (cuiva) A urmări pretutindeni (adulând pe cineva).

TRENĂ, trene, s. f. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne.

TRENĂ², trene, s. f. Partea dinapoi, care se tîrăște pe jos, a rochiilor lungi; coadă (4). Treci fredonînd prin sala de cristal Și faci un semn suitei ca să vină Să-ți poarte trena-n sălile de bal. D. BOTEZ, P. O. 99. Se gătise într-adevăr ca o mireasă. Rochie albă cu trenă, voal, beteală. ARDELEANU, D. 160. ◊ Fig. Și pornești departe-n sus După iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori Așternută pe colini. TOPÎRCEANU, B. 6.

TRENĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atîrnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne].

TRENĂ¹ s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne)

TRENĂ² s. f. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. ♦ a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn)

TRENĂ ~e f. 1) Partea alungită de la spate a unei rochii (care se târăște); coadă. ◊ A duce ~a cuiva a urma insistent și servil pe cineva. 2) Viteză de alergare a sportivilor într-o cursă. /<fr. traîne

trenă f. coadă lungă de rochie (= fr. traîne).

*trénă f., pl. e (fr. traîne, d. traîner, a tîrîi). Coadă de rochie.

trenă de viață sint. s. Mod, fel de a trăi, standard de viață ◊ „[...] locuind în palat și ducând o trenă de viață pe care puțini o puteau concura.” R.lit. 2127 VII 93 p. 14 (din fr. train de vie)

trenă s. f., g.-d. art. trenei; pl. trene

trenă s. f., g.-d. art. trenei; pl. trene

trenă s. f., g.-d. art. trenei; pl. trene

TRENĂ DE CONDENSARE dâră îngustă alcătuită din picături de apă, care apare în urma avioanelor datorită vârtejurilor care prin destindere adiabatică răcesc aerul sau datorită nucleelor de condensare pulverizate intenționat.

TRENĂ s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.)

TRENĂ s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.)