trivializa [At: IBRĂILEANU, A. 175 / P: ~vi-a~ / Pzi: ~zez / E: fr trivialiser] (Rar) 1 vr A deveni trivial (3) Si: a se degrada, a se vulgariza. 2-3 vt (C.i. un lucru, un fapt, o vorbă etc.) A face să devină sau să pară trivial (3-4).

TRIVIALIZA, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca o idee, un lucru, un fapt etc. să devină trivial; a vulgariza, a degrada.

TRIVIALIZA vb. I. tr. A face trivial; (spec.) a vulgariza, a bagateliza, a degrada, a scădea valoarea. [Pron. -vi-a-. / < fr. trivialiser].

TRIVIALIZA vb. tr. a face trivial; a vulgariza, a degrada. (< fr. trivialiser)

A TRIVIALIZA ~ez tranz. 1) A face să se trivializeze; a vulgariza; a banaliza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a vulgariza; a banaliza. /<fr. trivialiseriser

A SE TRIVIALIZA mă ~ez intranz. A deveni trivial; a căpăta caracter trivial; a se vulgariza; a se banaliza. /<fr. trivial

*trivializéz v. tr. (d. trivial). Prefac în trivial: contactu cu plebea l-a trivializat, ĭ-a trivializat vorba.

trivializa (a ~) (desp. -vi-a-) vb., ind. prez. 1 sg. trivializez, 3 trivializează; conj. prez. 1 sg. să trivializez, 3 să trivializeze

trivializa (a ~) (rar) (-vi-a-) vb., ind. prez. 3 trivializează

trivializa vb. (sil. -vi-a-), ind. prez. 1 sg. trivializez, 3 sg. și pl. trivializează