troahnă sf [At: CANTEMIR, HR. 418 / V: (reg) trah-, ~acnă, ~agnă, ~amnă, ~ană, ~ocnă, ~ognă, ~oh~, ~oină, ~omnă, ~onă, trună / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Pop) Guturai¹. 2 (Pop; pex) Răceală. 3 (Pop; pex) Gripă (1). 4 (Med; înv) Catar² (1). 5 (Med; reg) Febră tifoidă (15). 6 (Mdv; reg) Răpciugă.

TROAHNĂ s. f. (Învechit) Răceală, guturai. Eu zac de guturai... așa troahnă tătărască de mult n-am mai pătimit. CARAGIALE, O. VII 152. Pojarul... se ivește cu semne de troahnă. PISCUPESCU, O. 255. – Variantă: troacnă (DEMETRIUS, V. 120) s. f.

troahnă f. Mold. Tr. răceală, un fel de influență. [Și trocnă (în Oltenia): origină necunoscută].

troáhnă și troánă f., pl. e (din ngr. vrăhnos, răgușeală). Pop. Guturaĭ. – În Mold. și rahnă? Și trohneală, pl. elĭ (Btș.). V. trohnit.

botroahnă sf vz troahnă

trahnă sf vz troahnă

troacnă sf vz troahnă

troagnă sf vz troahnă

troamnă sf vz troahnă

troană¹ sf vz troahnă

trocnă sf vz troahnă

trognă sf vz troahnă

trohnă sf vz troahnă

troină sf vz troahnă

tromnă sf vz troahnă

tronă sf vz troahnă

trună sf vz troahnă

TROACNĂ s. f. v. troahnă.

ráhnă, V. troahnă.

troahnă (pop.) s. f., g.-d. art. troahnei; pl. troahne

troahnă (pop.) s. f., g.-d. art. troahnei; pl. troahne

troahnă s. f., g.-d. art. troahnei; pl. troahne

troahnă (-ne), s. f. – Gripă, guturai, răceală. – Var. Mold. troană, trohneală, Banat trocnă, trocneală. Sl. otravna „boală contagioasă” (Drăganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachină. Legătura cu ngr. βραχνός „răgușit” (Scriban) este mai puțin probabilă. Nu se folosește în N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).

TROAHNĂ s. v. catar, coriză, febră tifoidă, gripă, guturai, răceală, rinită, tifos.

troahnă s. v. CATAR. CORIZĂ. FEBRĂ TIFOIDĂ. GRIPĂ. GUTURAI. RĂCEALĂ. RINITĂ. TIFOS.

TROAHNĂ s.f. (Mold., Ban., Criș.) Guturai, răceală. A: Și alte locuri megiașe cu acestea ca cum ar fi fost o troahnă lipicioasă intrat într-însele. CANTEMIR, HR. C: Trohnĕ. Catharrhus. AC, 375. Pentru troană doftoriia: miere, vin . . . să le mănînci că-ți va trece. MISC. 1778, 16^v. Variante: troană (MISC. 1778, 16^v). Etimologie necunoscută.

TROANĂ s.f. v. troahnă.

troagnă, troagne, s.f. – (reg.) 1. Secreția mucoasei nazale; zalfă (ALRRM, 1969: 59). 2. Guturai, răceală: „Îi plin de troagnă, cum zicea de mult” (ALRRM, 1969: 170). – Et. nec. (MDA).

troagnă, -e, s.f. – (înv.) 1. Secreția mucoasei nazale; zalfă (ALR 1969: 59). 2. Guturai, răceală: „Îi plin de troagnă, cum zicea demult” (ALR 1969: 170). – Et. nec. (MDA).