8 definiții pentru troienire
Explicative DEX
TROIENIRE, troieniri, s. f. Acțiunea de a (se) troieni; înzăpezire. [Pr.: tro-ie-] – V. troieni.
TROIENIRE, troieniri, s. f. Acțiunea de a (se) troieni; înzăpezire. [Pr.: tro-ie-] – V. troieni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
troienire sf [At: PAMFILE, VĂZD. 169 / P: tro-ie~ / Pl: ~ri / E: troieni] (Rar) 1 Acoperire cu troiene1 (de zăpadă) Si: întroienire, înzăpezire, (pop) nămețire. 2 Imobilizare în mijlocul zăpezii Si: întroienire, înzăpezire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TROIENIRE, troieniri, s. f. Acțiunea de a troieni; înzăpezire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
troienire s. f., g.-d. art. troienirii; pl. troieniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
troienire s. f., g.-d. art. troienirii; pl. troieniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
troienire s. f., g.-d. art. troienirii; pl. troieniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TROIENIRE s. 1. v. înzăpezire. 2. v. viscolire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TROIENIRE s. înnămețire, întroienire, înzăpezire, nămețire, (reg.) omețire. (~ drumurilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
troienire, troienirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) troieni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înzăpezire
etimologie:
- troieni DEX '98 DEX '09