9 definiții pentru tronson
Explicative DEX
TRONSON, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon.
TRONSON, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de claudia
 - acțiuni
 
tronson sn [At: SCÎNTEIA, 1960, nr, 4850 / Pl: ~oane / E: fr tronçon] 1 (Teh) Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție, având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. 2 Fragment (muzical). 3 Porțiune a unui drum, a unei construcții.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
TRONSON s.n. Bucată ruptă din ceva. ♦ Porțiune a unui drum, a unei construcții; porțiune, crîmpei. [< fr. tronçon].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
TRONSON s. n. porțiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tronșon)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
TRONSON ~oane n. 1) Bucată ruptă din ceva. 2) Parte distinctă dintr-un întreg, delimitată prin anumite elemente de legătură. Un ~ de drum. /<fr. tronçon
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
tronson s. n., pl. tronsoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
tronson s. n., pl. tronsoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
tronson s. n., pl. tronsoane
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Jargon
tronson v. serie; simetrie; mod (I, 10).
- sursa: DTM (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
|    substantiv neutru (N11)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  tronson, tronsoanesubstantiv neutru  
 -  1. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. DEX '09 DEX '98 DN
 
etimologie:
-  tronçon DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.