trosc [At: GHICA, S. 240 / V: (reg) ~oasc, ~a / Pl: ~uri sn / E: fo] 1-2 sn, i (Cuvânt care) imită zgomotul produs de o cădere, de o lovitură, de o rupere etc. 3 i (Pfm; îe) ~ cu bâta-n baltă! Se zice despre o persoană care face o boacănă.

TROSC interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de o cădere, o trosnitură, o lovitură etc. Ajung în pădure, opresc carul, poc! poc! trosc! se aude în toate părțile. SEVASTOS, N. 82. Pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă una... Trosc! și la stînga una. CREANGĂ, P. 55. ◊ (Substantivat) Se auzi un durăt și după aceea un trosc! în tindă jos cu poloboc cu totul. SBIERA, P. 10. ◊ (Cu valoare verbală) Apuc o prăjină și... trosc peste cergă. ALECSANDRI, T. 49. (În legătură cu «pleosc») N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme. CARAGIALE, T. II 112. – Variantă: trosca (ALECSANDRI, T. 397) interj.

TROSC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de o ruptură, de o trosnitură, de o lovitură etc.). /Onomat.

trosc! int. imită sgomotul ce fac corpurile uscate și solide când crapă: grinda face trosc! [Onomatopee].

trosc, interj. care arată zgomotu frîngeriĭ (pîrîiriĭ, trosniriĭ), ca atuncĭ cînd calcĭ pe vreascurĭ, cînd bațĭ pe cineva cu cĭomagu ș. a. (E un imit. care e în multe limbĭ: vsl. troska, fulger, pol. trzasc, fr. crac, pîr, ș. a. V. troscăĭ, troscot, treasc, trăsnesc, trosnesc). Trosc-pleosc, arată sunetu cĭomegelor și palmelor în bătaĭe.

troasc i vz trosc

trosca sn, i vz trosc

TROSCA interj. v. trosc.

trosc interj.

+trosc-pleosc interj.

trosc interj. – Imită zgomotul de pocnet. Creație expresivă, cf. pleosc, sl. trĕskŭ „pocnet”. – Der. trasc (var. treasc), s. n. (Banat, petardă), legat probabil de sl. trĕskŭ (Tiktin), mag. tarack (Candrea); trăscări, vb. (Banat, a trosni, a face zgomot); troscăi (var. troscăni), vb. (a face zgomot, a trosni, a scîrțîi); troscot, s. n. (zgomot, trosnet, gălăgie), a cărui legătură cu rut. troskit (Candrea) nu este evidentă; trosni (var. trozni), vb. (a face zgomot, a pocni, a pîrîi), probabil în loc de *troscni, cu suf. expresiv -ni (după Tiktin, Candrea și Scriban, de la trăsni, soluție ce pare puțin plauzibilă; troscăială (var. troscăneală), s. f. (zgomot, gălăgie); trosnet, s. n. (zgomot, pîrîit); trosnitor, adj. (care trosnește); trosnitură, s. f. (pocnitură). Cf. trăscău.