trădător, ~oare [At: POLIZU / V: (înv) truditor sm / Pl: ~i, ~oare / E: trăda + -ător cf it traditore] 1-2 smf, a (Persoană) care înșală în mod perfid încrederea cuiva, pactizând cu inamicul. 3-4 smf, a (Persoană) care este neloială față de cineva sau de ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care divulgă un secret, un plan etc. 7-8 smf, a (Persoană) care comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie. 9 a (Fig) Care dezvăluie intențiile, gândurile, sentimentele cuiva.

TRĂDĂTOR, -OARE, trădători, -oare, adj. Care trădează, care este lipsit de credință; vînzător, înșelător, perfid. Soție trădătoare: Îți las a ta viață ca o povară grea. MACEDONSKI, O. I 250. Iar de se face partea unui suflet fățarnic și trădător, atunci pierde toată iluzia. NEGRUZZI, S. I 56. (Substantivat) Rosti uscat, încet și deslușit: trădător! Trădător pînă la capăt. GALAN, Z. R. 369. Te las a fi prada Lui Tomșa, care vine a fi răzbunător Și mie și Carminei, infame trădător. ALECSANDRI, T. II 186. O presimțire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.

TRĂDĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care săvârșește un act de trădare. /a trăda + suf. ~tor

trădător m. cel ce comite o trădare.

*trădătór, -oáre s. (d. trădat, dar infl. și de it. traditore). Care trădează, vînzător: Ĭuda a fost trădătoru luĭ Hristos.

truditor sm vz trădător

!trădător adj. m., s. m., pl. trădători; adj. f., s. f. sg. și pl. trădătoare

trădător s. m., pl. trădători

trădător s. m., pl. trădători

TRĂDĂTOR adj., s. 1. adj., s. vânzător,(înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vânzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)

TRĂDĂTOR adj., s. 1. adj., s. vînzător, (înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vînzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)

Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători! – (expresie popularizată de personajul caragialean Farfuridi din O scrisoare pierdută). Vezi și Îmi place trădarea dar urăsc pe trădător. LIT.

Îmi place trădarea, dar urăsc pe trădător – Plutarh, autorul lucrării Viețile paralele ale oamenilor ilușiri din Grecia și Roma, consemnează aceste cuvinte în Paralela I între Teseu și Romulus (cap. XVII, 7). Istoricul grec explică această frază care poate să pară paradoxală la prima înfățișare. El se referă la trădarea Tarpeii, fiica comandantului roman Tarpeius, pe care Romulus îl însărcinase să apere Roma în timpul războiului cu sabinii. Tarpeia, îndrăgostindu-se de regele sabin Tatius, care-i făgăduise niște brățări de aur, și-a trădat patria, deschizind porțile cetății și predînd sabinilor Roma. Tatius a poruncit să i se dea Tarpeii brățările promise. El cel dintîi și-a scos brățara de pe mînă și scutul, aruncîndu-le asupra trădătoarei. La fel au făcut toți sabinii, încît Tarpeia a murit îngropată sub scuturi. Lui Tatius i-a plăcut trădarea, dar a disprețuit-o pe trădătoare. Plutarh mai amintește de Iuliu Cezar, care a spus că regelui trac Rhoemethalkes „îi era plăcută trădarea, dar urîcios trădătorul”. De asemenea Antigonos, unul dintre generalii lui Alexandru Macedon, recunoștea că iubește trădarea, dar urăște pe trădător. Acest sentiment față de trădători – conchide Plutarh – îl au toți cei ce se servesc de ei, după cum se folosesc de veninul și fierea unor animale sălbatice, căci le sînt simpatice cînd le oferă folosul, iar după ce l-au obținut urăsc răutatea din ele. De-a lungul vremii expresia a căpătat și o nuanță ironică. Caragiale, cu condeiul lui sarcastic, a pus-o în gura „stimabilului” Farfuridi din O scrisoare pierdută, într-o replică din actul I, scena 6: „De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai-Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător…”. LIT.

Traduttore, traditore (it. „Traducător, trădător”) – expresie cu obîrșie literară anonimă, înseamnă că traducătorul, chiar fără voia lui, îl trădează pe autor și, deci, traducerea, la rîndul ei, trădează textul original. Adică nici o tălmăcire nu corespunde întocmai modelului. Tudor Arghezi, în tableta Traduceri și traducători, invocă această expresie: „Lapidari, italienii știu că între traducere și trădare literară sînt similitudini de sens: traduttore, traditore”. („Contemporanul”, nr. 761). Se citează și în traducere: „Reproducerea, ca și traducerea este, ca să folosim vechiul dicton, o trădare”. („Contemporanul”, nr. 978). LIT.