opțiuni
  • info

8 definiții pentru trăsurică

Explicative DEX

TRĂSURICĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.

TRĂSURICĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.

trăsurică sf [At: DDRF / Pl: ~ici, ~rele / E: trăsură + -ică] (Pfm) 1-4 (Șhp) Trăsură (40, 47) (mică). 5 Cărucior pentru copii Si: (îvr) trăsură (43).

TRĂSURICĂ, trăsurici și trăsurele, s. f. Diminutiv al lui trăsură; trăsură mică și ușoară (uneori numai cu două roți). Ne suim în trăsurica lui împletită, cu pușca între noi, și hai la cîmp ori la baltă. SADOVEANU, O. VIII 158. ♦ Mic vehicul (cu arcuri) împins cu mîna, în care sînt plimbați copiii mici; cărucior, căruț.

Ortografice DOOM

trăsurică s. f., g.-d. art. trăsuricii/trăsurelei; pl. trăsurici/trăsurele

trăsurică s. f., g.-d. art. trăsuricii/trăsurelei; pl. trăsurici/trăsurele, art. trăsuricile/trăsurelele

trăsurică s. f., g.-d. art. trăsuricii/trăsurelei; pl. trăsurici/trăsurele

Sinonime

TRĂSURICĂ s. v. cărucior.

TRĂSURICĂ s. cărucior, căruț, landou, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)

Intrare: trăsurică
trăsurică1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsurică
  • trăsurica
plural
  • trăsurici
  • trăsuricile
genitiv-dativ singular
  • trăsurici
  • trăsuricii
plural
  • trăsurici
  • trăsuricilor
vocativ singular —
plural —
trăsurică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsurică
  • trăsurica
plural
  • trăsurele
  • trăsurelele
genitiv-dativ singular
  • trăsurele
  • trăsurelei
plural
  • trăsurele
  • trăsurelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăsurică, trăsurici / trăsurică, trăsurelesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui trăsură; trăsură mică și ușoară (cu două roți). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne suim în trăsurica lui împletită, cu pușca între noi, și hai la cîmp ori la baltă. SADOVEANU, O. VIII 158. DLRLC
etimologie:
  • Trăsură + -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.