turcește av [At: IST. Ț. R. 208 / E: turc + -ește] 1 În felul turcilor (4). 2 În limba turcă (19). 3 (Îe) A sta (sau a ședea, a se așeza) ~ A sta jos cu picioarele încrucișate sub corp, ca orientalii. 4 (Pfm; îe) A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) ~ A vorbi o limbă neînțeleasă. 5 (Pfm; îae) A rosti cuvintele neclar (din cauza băuturii). 6 (Fam; fig) Arbitrar (2).

TURCEȘTE adv. Ca turcii, în felul turcilor. Și șezînd el iepurește Și la cap legat turcește, A-nceput a cimili. MARIAN, S. 236. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) turcește = a sta jos, cu picioarele încrucișate sub corp, (ca orientalii). Afară, așezat turcește pe iarba înrourată, aștepta, pufăind dintr-o lulea, călăuzul. GALAN, B. I 82. Toți băieții s-au așezat turcește în jurul focului. SADOVEANU, O. VIII 142. Așa turcește cum stăteam dinaintea focului... mă ospătai și eu după putință. HOGAȘ, M. N. 183. Cîntăreți cu flautul... șed turcește, cu picioarele încrucișate sub dînșii. ODOBESCU, S. III 111. (Fig.) Foile calendarului n-apucaseră să arate sosirea iernii, și ea se așezase turcește pe întinderea țării. PAS, L. I 128. A ști (sau a vorbi, a citi etc.) turcește = a cunoaște limba turcă, a vorbi (a citi etc.) în această limbă; p. ext. a vorbi o limbă neînțeleasă sau a rosti cuvintele neclar, încît nu se înțeleg (v. bolborosi). Tudor Fierăscu... știind bulgărește și turcește, făcuse bune treburi cu proviantul. GALACTION, O. I 110. [Li se aduc] 12 buți pline cu vin de cel hrănit, de care cum bei cîte oleacă, pe loc... începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Ca și cînd le-aș fi grăit turcește; m-au luat la trei parale. ALECSANDRI, T. 125. În turcește = în limba turcă. Te rog încă să cauți pe la vreun filozof turc, prieten d-ai tăi, această scriere:... Istoria Tesalonicului în turcește. BĂLCESCU, la GHICA, A. 607.

TURCEȘTE adv. 1) În felul turcilor; cum obișnuiesc turcii; ca turcii. ◊ A ședea (sau a sta) ~ a ședea cu picioarele încrucișate sub corp. 2) În limba turcă. A vorbi ~. ◊ A vorbi (sau a bolborosi) ~ a vorbi neclar; a spune ceva de neînțeles. /turc + suf. ~ește

turcéște adv. Ca Turciĭ: a vorbi turcește. Fig. Arbitrar, despotic: a proceda turcește. A ședea turcește (saŭ grecește), a ședea cu picĭoarele îndoite și strînse cam supt corp.

turcesc, ~ească [At: URECHE, L. 123 / V: (îvr) tor~ / Pl: ~ești / E: turc + -esc] 1-2 a Care aparține Turciei sau turcilor (4) Si: otoman, (înv) osman, osmanic, osmanlâu, turc (20-21). 3 a Originar din Turcia Si: otoman, (înv) osman, osmanic, osmanlău, turc (22). 4-5 a Privitor la Turcia sau la turci (4) Si: otoman, (înv) osman, osmanic, osmanlâu, turc (23-24). 6-7 a Caracteristic Turciei sau turcilor (4) Si: otoman, (înv) osman, osmanic, osmanlău, turc (25-26). 8 a Ca al turcilor (4) Si: turc (27). 9 a (Pex) Mahomedan. 10 a (Pop; îs) Dreptate (sau judecată) ~ească Dreptate (sau judecată) arbitrară. 11 a (Pop; îs) Dobândă ~ească Dobândă cămătărească. 12 a (Îs) Cafea ~ească Băutură preparată dintr-o pulbere fină, obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu zahăr. 13 a (Îs) Baie ~ească Baie de abur. 14 a (Pop; îs) Zmeu ~ Zmeu făcut din hârtie legată cu ață în două colțuri și cu o coadă mică de cârpă și care, atunci când se înalță, se clatină mereu Si: turcaleț¹. 15 a (Mun; îc) Mere-~ești Varietate de mere lunguiețe, de culoare roșie. 16 a (Reg; îc) Pere-~ești Pere-murgi Cf murg¹. 17 a (Înv; îc) Struguri-~ești Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 18 a (Îs) Alune ~ești Fructele comestibile ale arbustului Corylus Colurna. 19 a (Îas) Fructele comestibile ale arbustului Corylus tubulosa. 20 a (Îc) Dovleac (sau, pop, bostan)- ~ Varietate de dovleac cu fructul mare, turtit, comestibil Si: dovleac-alb (Cucurbita maxima). 21 a (Îc) Porumb (sau, pop, păpușoi)-~ Varietate de porumb cu știulete gros, format din multe rânduri de boabe de culoare albicioasă. 22 a (Bot; îc) Izmă-~ească Izmă-creață (Mentha suaveolens). 23 a (Mun; îc) Găină-~ească Specie de găină pitică. 24 a (Pfm; îe) A fi ca o (sau cu obraz de) babă ~ească Se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. 25 a (Fam; îs) Față ~ească Față încruntată. 26-27 sf, a (Rar; șîs limba ~ească) Turca (18-19).

turcesc a. 1. ce provine dela Turci: bani turcești; 2. mahomedan: lasă legea creștinească și te dă’n legea turcească POP.; 3. se zice de o varietate de struguri și de o varietate de porumb cu druga groasă și bobul albicios.║ turcește, adv. 1. ca Turcii, expeditiv, absolut: a judeca, a domni turcește; 2. în limba turcă: a vorbi turcește; 3. fig. și fam. nedeslușit, neînțeles: ca și când le-aș fi grăit turcește AL.

turcește adv.

a sta turcește expr. a sta cu picioarele încrucișate sub fese.