10 definiții pentru turmentat
Explicative DEX
TURMENTAT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Livr.) Beat. – V. turmenta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURMENTAT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Livr.) Beat. – V. turmenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turmentat, ~ă a [At: HASDEU, I. C. I, 17 / V: (înv) tor~ / Pl: ~ați, ~e / E: turmenta cf fr tourmente] (Liv) 1 (D. persoane) Frământat2 (6). 2 (D. terenuri) Care are un relief accidentat, cu aspect neregulat. 3 (Pct) Care prezintă straturi suprapuse. 4 Amețit de băutură Si: beat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURMENTAT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Rar) Beat. Nu sînt turmentat... coană Joițico. CARAGIALE, O. I 118.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURMENTAT, -Ă adj. 1. (Liv.) Amețit de băutură; beat. 2. Chinuit; înnebunit. [< turmenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turmentat a. fam. beat: cetățean turmentat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*turmentát, -ă adj. (fr. tourmenté). Barb. Rar. Iron. Beat: un cetățean turmentat (saŭ: turmentat de băutură).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tormentat, ~ă a vz turmentat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
TURMENTAT adj. v. beat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURMENTAT adj. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Turmentat ≠ treaz
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
turmentat, turmentatăadjectiv
-
- Nu sînt turmentat... coană Joițico. CARAGIALE, O. I 118. DLRLC
-
etimologie:
- turmenta DEX '09 DEX '98 DN