6 definiții pentru tâlcuit
Explicative DEX
TÂLCUI, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tâlcui] – Din sl. tlŭkovati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
A TÂLCUI ~iesc tranz. înv. 1) (lecții, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<sl. tlukovati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
tâlcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiesc, imperf. 3 sg. tâlcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlcuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TÂLCUI vb. 1. v. interpreta. 2. v. analiza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÂLCUI vb. v. tălmăci, traduce, transpune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
tâlcuít, -ă, tâlcuiți, -te, adj. (pop.) Interpretat, explicat: „Această sfântă carte, anume Evanghelie tâlcuită, o au cumpărat giupânul Muntean Badiu…” (Socolan, 2005: 167). – Din tâlcui.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tâlcui, tâlcuiescverb
- 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc. DEX '09 DLRLCsinonime: explica interpreta tălmăci
- S-a mirat neputîndu-și tîlcui de unde să vie această prefacere. SBIERA, P. 138. DLRLC
- Le tîlcuiam toate înțelesurile și pildele lui. GORJAN, H. IV 142. DLRLC
-
-
- Cronos... pre limba noastră se tîlcuiește, timpul sau vremea. ISPIRESCU, U. 81. DLRLC
- Învățătură despre a lumii orînduială... de pe grecie pe romînie tîlcuită. EMINESCU, N. 45. DLRLC
-
etimologie:
- tlŭkovati DEX '98 DEX '09