9 definiții pentru tânguială
Explicative DEX
TÂNGUIALĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. – Tângui + suf. -eală.
tânguială sf [At: PARACLIS (1639), 244 / P: ~gu~ia- / Pl: ~ieli / E: tângui + -eală] 1-2 Tânguire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂNGUIALĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎNGUIAlĂ, tînguieli, s. f. Faptul de a se tîngui; tînguire, jelire, văicăreală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tânguială s. f., g.-d. art. tânguielii; pl. tânguieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tânguială s. f., g.-d. art. tânguielii; pl. tânguieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tânguială s. f., g.-d. art. tânguielii; pl. tânguieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TÂNGUIALĂ s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎNGUIALĂ s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tânguială, tânguielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: jelire tânguire văicăreală văitat
etimologie:
- Tângui + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.