8 definiții pentru tânguit (s.n.)
Explicative DEX
TÂNGUIT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
TÂNGUIT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
tânguit sn [At: COȘBUC, P. I, 151 / Pl: (nob) ~uri / E: tângui] 1-2 Tânguire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎNGUIT s. n. 1. Tînguire (1). Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit. COȘBUC, P. I 151. 2. Tînguire (2). Se tînguie un stol de cocori... Tînguitul seamănă cu al oamenilor. STANCU, D. 256.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tânguit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tânguit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tânguit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TÂNGUIT s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎNGUIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tânguitsubstantiv neutru
-
- Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit. COȘBUC, P. I 151. DLRLC
-
-
- Se tînguie un stol de cocori... Tînguitul seamănă cu al oamenilor. STANCU, D. 256. DLRLC
-
etimologie:
- tângui DEX '98 DEX '09