opțiuni
  • info

15 definiții pentru târâtor

din care

Explicative DEX

TÂRÂTOR, -OARE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ◊ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.

târâtor, ~oare [At: LB / V: (reg) tăr~ / Pl: ~i, ~oare / E: târî + -tor] 1 a (D. ființe) Care se târăște (14) pe pământ Si: (pop) târâitor (1). 2 a (D. plante și tulpinile lor) Care se întinde pe pământ Si: repent, (pop) târâitor (2). 3-4 smf, a (Animal) care se târăște (15) Si: (pop) târâitor (3-4). 5 a (Înv; fig) Lingușitor. 6 a (Înv; fig) Josnic. 7 sf (Reg) Undiță mare cu care se pescuiește știuca. 8 sf (Reg) Prostovol. 9 sf (Reg) Unealtă cu care se scoate jarul din cuptor sau din sobă.

TÂRÂTOR, -OARE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.

TÂRÂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care se târăște. ◊ Plantă ~oare plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. /a târî+ suf. ~tor

tărâtor, ~oare a, smf vz târâtor

TÎRÎTOR, -OARE, tîrîtori, -oare, adj. Care se tîrăște. Plantă... cu rizom gros, tîrîtor și tulpini erecte. FLORA R.P.R. II 83. ◊ Plantă tîrîtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pămînt. ♦ (Substantivat, f.) Animal care se tîrăște; reptilă. Așa li-i dat stîrcilor și puilor de stîrc, să-și aleagă hrana dintre broaște și tîrîtoare. SADOVEANU, D. P. 141. Șerpii, ca și... alte tîrîtoare, mi-au produs o impresie de profund dezgust. ALECSANDRI, C. 350.

tărîtor a. 1. care se târăște; 2. fig. care se înjosește prea mult înaintea celor puternici.

tîrîtór, -oáre adj. Zool. Care se tîrăște, reptil: șarpele e un animal tîrîtor. Bot. Care se tîrăște saŭ se agață: cucurbitaceele-s plante tîrîtoare. Fig. Josnic, prea umilit: om, caracter tîrîtor. S. f., pl. orĭ. Trandavaĭ. S. n. pl. saŭ f. pl. Animale orĭ plante tîrîtoare.

Ortografice DOOM

târâtor adj. m., pl. târâtori; f. sg. și pl. târâtoare

târâtor adj. m., pl. târâtori; f. sg. și pl. târâtoare

târâtor adj. m., pl. târâtori; f. sg. și pl. târâtoare

târâtoare s. f., g.-d. art. târâtoarei; pl. târâtoare

târîtor.

Sinonime

TÂRÂTOR adj. (BOT.) repent. (Plante ~oare; tulpini ~oare.)

TÎRÎTOR adj. (BOT.) repent. (Plante ~; tulpini ~.)

Intrare: târâtor
târâtor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâtor
  • târâtorul
  • târâtoru‑
  • târâtoare
  • târâtoarea
plural
  • târâtori
  • târâtorii
  • târâtoare
  • târâtoarele
genitiv-dativ singular
  • târâtor
  • târâtorului
  • târâtoare
  • târâtoarei
plural
  • târâtori
  • târâtorilor
  • târâtoare
  • târâtoarelor
vocativ singular — —
plural — —
tărâtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâtor, târâtoareadjectiv

  • 1. Care se târăște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: repent
    • format_quote Plantă... cu rizom gros, tîrîtor și tulpini erecte. FLORA R.P.R. II 83. DLRLC
    • 1.1. Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Animal care se târăște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: reptilă
      • format_quote Așa li-i dat stîrcilor și puilor de stîrc, să-și aleagă hrana dintre broaște și tîrîtoare. SADOVEANU, D. P. 141. DLRLC
      • format_quote Șerpii, ca și... alte tîrîtoare, mi-au produs o impresie de profund dezgust. ALECSANDRI, C. 350. DLRLC
etimologie:
  • Târî + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.