opțiuni

5 definiții pentru tăcător

Explicative DEX

tăcător, ~oare a [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: tăcea + -ător] 1 (Îrg) Tăcut2 (6). 2 (Reg) Care își ascunde gândurile Si: prefăcut, șiret3.

Sinonime

TĂCĂTOR adj. v. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urî-cios, ursuz.

tăcător adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ.

Regionalisme / arhaisme

TĂCĂTOR adj. (Mold.,Trans. N) Tăcut, morocănos. A: (Fig.) Vremea . . . care, precum voroavii vorovitoare, așa tăcerii tăcătoare, cumpeniToare și giudecătoare va fi. CANTEMIR, IST. C: Da singură-s tăcătoare și cu inimă plîngătoare. CÎNTECE, 10v. Etimologie: tăcea + suf. -ător.

tăcător, tăcătoare, tăcători, tăcătoare, adj. (reg.) 1. tăcut. 2. prefăcut, cu gânduri ascunse; șiret.

Intrare: tăcător
tăcător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăcător
  • tăcătorul
  • tăcătoru‑
  • tăcătoare
  • tăcătoarea
plural
  • tăcători
  • tăcătorii
  • tăcătoare
  • tăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • tăcător
  • tăcătorului
  • tăcătoare
  • tăcătoarei
plural
  • tăcători
  • tăcătorilor
  • tăcătoare
  • tăcătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)