10 definiții pentru tăgăduire
Explicative DEX
TĂGĂDUIRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. – V. tăgădui.
tăgăduire sf [At: (a. 1794) GCR II, 153/19 / Pl: ~ri / E: tăgădui] Tăgadă (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂGĂDUIRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. – V. tăgădui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂGĂDUIRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială, negare, contestare. Că ne iubește... faptele lui dovidesc, cari n-au tăgăduire. DRĂGHICI, R. 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂGĂDUIRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
Ortografice DOOM
tăgăduire s. f., g.-d. art. tăgăduirii; pl. tăgăduiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăgăduire s. f., g.-d. art. tăgăduirii; pl. tăgăduiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăgăduire s. f., g.-d. art. tăgăduirii; pl. tăgăduiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TĂGĂDUIRE s. v. contestare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂGĂDUIRE s. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (înv.) tagă, făgăduință. (~ celor afirmate de cineva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tăgăduire, tăgăduirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei. DEX '09 DLRLCsinonime: contestare negare tăgăduială
- Că ne iubește... faptele lui dovidesc, cari n-au tăgăduire. DRĂGHICI, R. 117. DLRLC
-
etimologie:
- tăgădui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.