O definiție pentru tălășmănire
Arhaisme și regionalisme
tălășmăni, tălășmănesc, vb. IV (reg.) 1. a batjocori. 2. a pedepsi.
Intrare: tălășmănire
tălășmănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||