10 definiții pentru tămăduială

Explicative DEX

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

tămăduia sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 252735 / P: ~du-ia~ / Pl: ~ieli / E: tămădui + -eală] (Pop) Tămăduire (1).

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Popular) Tămăduire.

tămăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tămădui.

Ortografice DOOM

tămăduia (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduia (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduia s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduială, -ieli.

Sinonime

TĂMĂDUIA s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.

tămăduia s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

Intrare: tămăduială
tămăduială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămăduia
  • tămăduiala
plural
  • tămăduieli
  • tămăduielile
genitiv-dativ singular
  • tămăduieli
  • tămăduielii
plural
  • tămăduieli
  • tămăduielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tămăduia, tămăduielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tămădui + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.