ușuratic, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 68 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: ușor⁴ + -atic] 1 (Rar) Care nu poartă greutăți. 2 (Rar) Ușor⁴ (6). 3 (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate Si: superficial, flușturatic (2), frivol (1), ușor⁴ (59). 4 (Fig) Lipsit de adâncime.

UȘURATIC, -Ă, ușuratici, -e, adj. Lipsit de seriozitate, fără minte; nesocotit, flușturatic, frivol. Cît de ușuratică mă crezi! CAMIL PETRESCU, T. II 55. Eram siguri că avem să-i găsim... fiindcă Panaiot, om ușuratic din fire, făcea cheltuieli nebunești. SLAVICI, N. II 341.

UȘURATIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre persoane) Care privește la toate cu ușurință; lipsit de seriozitate; frivol. /ușor + suf. ~atic

ușuratic a. ușurel: mintea sa atât de ușuratică BĂLC.

ușurátic, -ă adj. Ușurel, frivol: om ușuratic. Adv. A judeca ușuratic.

ușuratec, ~ă a vz ușuratic

ușuratic adj. m., pl. ușuratici; f. ușuratică, pl. ușuratice

ușuratic adj. m., pl. ușuratici; f. ușuratică, pl. ușuratice

ușuratic adj. m., pl. ușuratici; f. sg. ușuratică, pl. ușuratice

ușuratic

ușuratic.

UȘURATIC adj. v. neserios.

UȘURATIC adj. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)

Ușuratic ≠ serios

Das Glück ist eine leichte Dirne (germ. „Norocul e o fată ușuratică”) – vers celebru al lui Heinrich Heine. E începutul epigrafului la cartea a doua din ciclul de poezii Romancero. lată prima strofă, în traducerea lui lon Frunzetti: „Norocul e o femeiușcă Ce nu stă locului o clipă. Ți-alintă părul, fruntea-n pripă Te pupă, zboară ca din pușcă.” Cu alte cuvinte, să nu ne încredem în noroc, fiindcă e nestatornic și înșelător. Un sfat asemănător ne dă și Friedrich Schiller. În actul I din Demetrius (piesă neterminată) poetul spune: Das Glück ist falsch, unsicher der Erfolg (Norocul e amăgitor, succesul nesigur) – adică incertă e izbînda care se bizuie pe noroc. LIT.