UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam.

uium sn [At: (a. 1709) IORGA, S. D. VII, 109 / V: (îrg) oiem, uim (înv) huium,^[1] (reg) oim sn, oium, uiem / Pl: (rar) ~uri / E: bg уем, srb ujam] 1 Cantitate de făină sau grăunțe reținută la moară ca plată pentru măcinat Si: (reg) jormă. 2 Cantitate de grăunțe reținută la batoză ca plată pentru treierat Si: (reg) jormă, treieriște, vamă, zeciuială. 3 (Îe; îf oiem) S-a sfârșit oiemul S-a terminat cu profitul. 4 (Olt) Cantitate de țuică reținută ca plată pentru fiert.

UIUM = OIEM: la moară, afară din ~ să nu le ia decît trei parale de sac (ST.-ȘCH.).

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc; vamă (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe luată de deținătorul unei mori sau al unei batoze drept plată pentru măcinat sau treierat. La o spărtură a zăgazului, lîngă mal, și-a făcut un turc moară și-a lăsat slugă, morar, să îngrijească pietrele și uiemaș să ia rumînilor uiumul. STANCU, D. 22. Se mînia tare pentru nedreptățile ce îndura... la uium din pricina morarilor. SADOVEANU, O. L. 131. – Variantă: uim (SLAVICI, V. P. 7) s. n.

UIUM ~uri n. Cantitate de cereale sau de făină reținută la batoză sau la moară drept plată în natură pentru treierat sau măcinat. /<bulg. ujem, sb. ujam

uium n. V. oiem.

uĭúm și huĭúm n., pl. urĭ (vsl. *uĭemŭ, d. uimati, a lua, a substrage; nsl. ujém, sîrb. ujam, bg. uem. V. uĭmesc). Jormă, dejmă, ușur, vamă, zecĭuĭală, partea de cereale pe care țăraniĭ o daŭ moraruluĭ îld. banĭ p. măcinat. – Și oĭém (Arg. Dîmb.) și oim (Vl. Ilf.) și oĭúm. V. avaĭet.

oiem sn vz uium

oim sn vz uium

oium sn vz uium

uiem sn vz uium

uim sn vz uium

OIEM (pl. -muri) n. 🏚 Dijma, zeciuiala din grăunțele aduse la măcinat, pe care o ia morarul (Mold. „vamă”): îmi iau sacul, plătesc ~ul, mă’ncrosnii cu mălaiu’n cîrcă și pe ici ți-e drumu! (JIP.) [srb. ujam].

ZECIUIALĂ, ❍ZĂCIUIALĂ (pl. -uieli) sf. 1 Dare de a zecea parte din bucate, din vite, etc.; dijmă: îi făgădui să-i dea zeciuială din toate felurile de vite (ISP.); s’au rugat ca să mijlocească la Mihai-Vodă, apucîndu-se să dee zăciuiala din roa a pămîntului (LET.) ¶ 2 🏚 = OIEM: Troian mult se bucura, Zeciuiala morii da. Pe morariu-l dăruia (ALECS.-p.) [zeciui].

oiem (uium) n. partea de făină sau grăunțe ce se dă morarului drept plată pentru măcinat. [Slovean UĬEM, măcinat].

huĭúm, V. uĭum.

oĭém, V. uĭum.

oim, V. uĭum.

uium s. n., pl. uiumuri

uium s. n., pl. uiumuri

uium s. n., pl. uiumuri

uium

oiem (-muri), s. n. – Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținuțe ca plată la moară, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723).

O.I.M. v. Organizația Internațională a Muncii.

uium, uiumuri s. n. mită.

UIUM s. (Mold.) vamă. (~ul se lua la moară, pentru măcinat.)

UIUM s. (Mold.) vamă. (~ se lua la moară pentru măcinat.)

uiúm, uiumuri, (oium), s.n. (reg.) Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din bg. ujem, srb. ujam (DEX, MDA); din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Scriban; Cihac, după DER).

uium, uiumuri, (oium), s.n. – (reg.) Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din bg. ujem, srb. ujam (DEX, MDA); din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Scriban; Cihac, cf. DER).

uium, -uri, (oium), s.n. – Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din srb. ujam (DEX); Din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Cihac cf. DER).

oium, s.n. – v. uium („vamă”).

OIEM s. n. v. uium.

OIM s. n. v. uium.

OIUM s. n. v. uium.