ulcelușă sf [At: POLIZU / V: (rar) -ciol~ / Pl: ~șe / E: ulcea + -ușă] 1-2 (Șhp) Ulcea (1) (mică) Si: ulceluță (1-2), ulcică (1-2), (reg) ulcicușă (1-2), ulciță (1-2), ulcelucă (1-2), ulcicuță (1-2). 3 (Reg; mai ales îcs de-a ~șa, de-a ~șele, ~ în țărână) Joc de copii în care jucătorii stau în cerc, în perechi, unii jos („ulcele”), alții în picioare, iar unul dintre jucători, cel care nu are pereche, încearcă să ia perechea altuia Cf ulcea (13). 4 (Orn; reg) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

ULCELUȘĂ (pl. -șe), ULCELUȚĂ (pl. -țe) sf. 🏺 dim. ULCEA: băieții erau mărunței și stau pe lîngă dînșii ca ulcelușele (ISP.); Ulcelușă unsă, În buruieni ascunsă (GOR.), ghicitoare despre „iepure”.

ULCELUȘĂ, ulcelușe, s. f. Diminutiv al lui ulcea. Înșirînd din nou la oale, iată cum se potrivi, Că la două ulcelușe loc de fel nu le găsi. CONTEMPORANUL, III 294. Ulcelușă unsă în iarbă ascunsă (Iepurele). GOROVEI, C. 188.

ulcelúșă f., pl. e (d. ulcea, ulcele). Ulcică: de-a ulcelușa, un joc de copiĭ așezațĭ în cerc.

ulciolușă sf vz ulcelușă

ulcelușe (de-a) f. pl. Joc de copii așezați în cerc și în care revine întrebarea: cum dai ulcica?

ulcelușă s. f., g.-d. art. ulcelușei; pl. ulcelușe

ulcelușă s. f., g.-d. art. ulcelușei; pl. ulcelușe

ulcelușă s. f., g.-d. art. ulcelușei; pl. ulcelușe

ulcelușă, pl. ulcelușe

ULCELUȘĂ s. v. ulceluță.

ULCELUȘĂ s. ulceluță, ulcicuță.