ulcică sf [At: DLR ms / Pl: ~ici / E: ulcea + -ică] (Șhp) 1-2 Ulcelușă (1-2)

ULCICĂ (pl. ulcele) sf. 🏺 = ULCEA: zărea ulcica plină pînă’n buze cu vin roșu (DLVR.); Mustul spumegă’n ~, Plin de duh, ca o făptură (D.-ZAMF.); spusu-ți-am eu că ulcica nu merge de multe ori la apă (GN.); a-i face cu ulcica, a-i pune ulcica, a vrăji cuiva de dragoste: Știu să fac și cu ulcica De ți se sburlește chica (ALECS.); ți-a pus ulcica la Polcovnicu, zice cocoana, pufnind de rîs (CAR.).

ulcică f. oala mică: a face cuiva cu ulcica, a-i descânta de dragoste. [Și ulcea = lat. *OLLICELLA; sensul figurat se rapoartă la ulcica de care se servă babele spre a descânta].

ulcícă, V. ulcea.

ULCEA, -ICĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla).

ulcea sf [At: (a. 1749) GCR II, 45/1 / V: (reg) ol~, olcică, ~uă / Pl: ~ele / E: ml *ollicella] 1 Oală mică (cu toartă), făcută de obicei din lut ars, (mai ales) pentru băut sau scos lichid dintr-un vas mai mare Si: ulcică. 2 (Pop; îe) A pune toarta la ~ A găsi răspunsul potrivit. 3 (Pop; îae) A găsi capac. 4 (Adesea udp „de” sau, rar, „cu”; fără determinări indică de obicei o băutură alcoolică) Conținutul unei ulcele (1). 5 Cantitatea dintr-o ulcea (1). 6 (Reg; îe) A trage la ~ele A bea mult alcool. 7 (Reg; îe) A fl scos din ~ A fi beat. 8 (În superstiții) Ulcea (1) pentru vrăji. 9 (Reg; îe) A-i face cuiva (de dragoste) cu ulcica sau a-i pune (cuiva) ulcica A face farmece cuiva. 10 (Reg; îae) A-i descânta cuiva de dragoste. 11 (Înv; șîs ~ de topit) Creuzet (1). 12 (Pop; de obicei urmat de determinări) Izolator fixat pe stâlpii liniilor electrice aeriene. 13 (Reg; art; șîcs de-a ulcica) Joc de copii, probabil de-a ulcelușa (3).

ulceauă sf vz ulcea

ULCICUȚĂ (pl. -țe) sf. 🏺 dim. ULCICĂ: Ulcicuța cea de vin, Lingurița cea de mir, Scaunul Județului, Ciubărul botezului (MAR.); îl împle într’o clipă cu apă și se duce acasă cu el ca cu o ~ în mîni (SB.); ~ unsă, În rogoz ascunsă (GOR.), ghicitoare despre „iepure”; Am o ~ cu miere La cumetrița în buruiene (GOR.), ghicitoare despre „harbuz”; de-a ulcicuța, joc de copii.

ULCEA, -ICĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. * ollicella (< olla).

ULCEA, -ICĂ, ulcele, s. f. 1. Oală mică (făcută mai ales din lut). V. cană, ceașcă. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. Cumpărau din obor talere de lemn și ulcele de pămînt. PAS, Z. I 170. Niculina aducea o ulcică de lapte fierbinte pentru tatăl său. REBREANU, R. II 60. Expr. A se face (sau a fi) oale și ulcele v. oală. ♦ (În superstiții) Oală în care se prepară băuturi vrăjite, farmece; p. ext. vrajă, farmec, descîntec. Unde-a fi, n-ai grijă... îl aduc eu cu ulcica. ALECSANDRI, T. I 364. ◊ Expr. A-i pune cuiva ulcica sau a-i face cuiva de dragoste cu ulcica = a face farmece pentru a atrage pe cineva, a-l face să se îndrăgostească de cineva, a fermeca pe cineva. Ți-a pus ulcica la polcovnicu! zice cocoana pufnind de rîs. CARAGIALE, P. 36. Doamne, mulți cuconași zăresc eu aici, cărora le-aș face de dragoste cu ulcica. ALECSANDRI, T. I 104. 2. (Popular) Izolator electric fixat pe stîlpii liniilor aeriene electrice (în special la liniile de telecomunicații). Spărgeam ulcelele de marmoră de la firele telefonice. STANCU, D. 139.

ULCEA ~ele f. 1) Vas mic de lut pentru păstrat sau băut lichide. 2) Conținutul unui asemenea vas. [G.-D. ulcelei; Var. ulcică] /<lat. ollicella

ulcea f. V. ulcică.

ulceá f., pl. ele (lat. *ollicella, dim. d. olla, oală. Cp. cu pelcea, vălcea). Oală mică, bardac, pahar de lut. A pune cuĭva ulceaŭa, a-ĭ face cu ulceaŭa, a-ĭ face farmece ferbînd ceva într’o ulcea și descîntînd, cum fac babele. – În est și ulcică, pl. tot ulcele.

!ulcică s. f., g.-d. art. ulcelei; pl. ulcele

ulcică v. ulcea

ulcică v. ulcea

ulcică, -cele.

ulcea/ulcică s. f., g.-d. art. ulcelei; pl. ulcele, art. ulcelele

ulcea/ulcică s. f., g.-d. art. ulcelei; pl. ulcele

ulcea

ulcea (-ele), s. f. – Chiup, cană, vas de lut cu mîner. Lat. *ollĭcĕlla, dim. de la olla (Pușcariu 1790; Iordan, Dift., 59; REW 6059), sau mai probabil dim. interior, de la oală, cf. ulcică s. f. (oală mică, chiup, cană; anumite vase mult folosite în farmece; Arg., căpățînă).

a face ulcele expr. (intl.) 1. a bate rău de tot. 2. a omorî.

ULCICĂ s. 1. ulcea, (reg.) bobică, (prin Munt.) boalcă. (~ de lut.) 2. v. oliță.

ULCICĂ s. 1. ulcea, (reg.) bobică, (prin Munt.) boalcă. (~ de lut.) 2. oliță, (Ban. și Transilv.) olcuță. (~ emailată.)

ULCEA s. v. ulcică.

ULCEA s. ulcică, (reg.) bobică, (prin Munt.) boalcă. (~ de lut.)