ULEI², uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi², zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei². 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.

ulei² sn [At: PO 121/8 / V: (îrg) ol~, uleu / Pl: ~uri / E: slv олѣй] 1 (Adesea urmat de determinări care indică proveniența) Lichid gras, natural sau sintetic, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, folosit în alimentație, industrie etc. Si: (îvp) oloi², (îrg) oleu¹. 2 (Înv; îs) ~ de lemn (sau ~ alimentar, comestibil) Untdelemn (1). 3 (Îrg; îs) – de piatră Petrol. 4 (Chm; îs) ~ mineral Ulei² (1) obținut prin distilarea țițeiului, utilizat ca lubrifiant, insecticid etc. 5 (Chm; îs) ~ sicativ Ulei care se usucă repede, pentru industria lacurilor și vopselelor. 6 (Chm; îs) ~ eteric Substanță volatilă cu aspect uleios, cu miros plăcut, extrasă din plante și întrebuințată în parfumerie, medicină etc. 7 (D. vopsele; îla) În ~ Preparat cu ulei². 8 (D. tablouri; îal) Făcut cu vopsele cu ulei² (1). 9 (D. adevăr, dreptate; îe) A ieși deasupra ca ~ul A se confirma (cu toate dificultățile). 10 (D. persoane; îae) A învinge. 11 (îe) A turna ~ pe rană A alina durerile cuiva, tratându-l cu înțelegere și compasiune. 12 (Art; Teh) Vopsea preparată cu ulei². 13 (Art) Tablou lucrat în ulei² (12). 14 (Trs; șîs ~ de lampă) Petrol lampant. 15 Produs obținut prin macerarea sau decocția substanțelor vegetale sau animale în ulei² fin, întrebuințat în farmacie, în industria parfumurilor.

ULEI², uleiuri, s. n. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei². [Var.: (reg.) oleu s. n.] – Din sl. olej.

ULEI¹, uleiuri, s. n. Lichid gras, de proveniență vegetală sau minerală, insolubil în apă și mai ușor decît aceasta, folosit în alimentație (v. untdelemn), în unele industrii, la uns motoarele etc. Triglea a adus uleiul de sunătoare. SADOVEANU, M. C. 50. Vor trăi... din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143. ◊ (Poetic) Unde, pentru far, să cat uleiul, Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. ◊ Tablou (pictură sau portret) în ulei = tablou (pictură sau portret) executat în culori preparate cu ulei. Moară de ulei v. moară (2). – Variantă: (regional) oleu (SADOVEANU, D. P. 31, SEVASTOS, N. 325) s. n.

ULEI ~iuri n. Lichid gras, vâscos, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, de proveniență vegetală, animală sau minerală, având diferite întrebuințări (în alimentație, în industrie, în tehnică, în pictură etc.). ~ de măsline. ◊ Pictură (sau tablou) în ~ pictură sau tablou pictat în culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rană a alina durerile cuiva. /<sl. olej

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

hulei sn vz ulei

olei² sn vz ulei² corectat(ă)

oleiu sn vz ulei

uleu² sn vz ulei²

uleu³ sn vz ulei³

OLEU s. n. v. ulei

uleiu n. 1. licoare grasă extrasă din diferite substanțe (din grăunțe de in, cânepă, rapiță; de nuci, măsline; din balenă, morun, etc.): uleiurile se ’ntrebuințează ca condiment, pentru luminat și pentru unsul mașinelor; 2. compozițiune obținută prin macerațiune de flori în uleiu fin: a zugrăvi cu uleiu. [Slav. OLĬEĬ (v. oloiu)].

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei² (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei (lichid gras) s. n., (feluri) pl. uleiuri

ulei

uleiu, uleie (stupi) și uleiuri (grăsimi).

ulei (-iuri), s. n. – Untdelemn, materie lichidă grasă. – Var. înv. olei, uleiu, uleu. Sl. (slov., ceh., pol., rus.) oleĭ (Cihac, II, 227). Este dubletul lui oloi (var. uloi), s. n. (Trans., ulei), din mag. olaj (Gáldi, Dict., 167). – Der. uleios (var. oloios), adj. (plin de ulei, cu ulei).

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

ulei, uleiuri s. n. 1. (glum.) băutură alcoolică. 2. (tox.) substanță obținută prin dizolvarea hașișului într-un solvent.

a o da pe ulei expr. a se apuca de băut.

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta.

a schimba uleiul expr. (glum.) a urina.

ULEI s. 1. v. untdelemn. 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.) 4. ulei de cașalot = v. spermanțet.

ULEI s. 1. untdelemn, (înv. și pop.) oloi, (înv. și reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.) 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.)

Oleum perdidisti (lat. „Ai pierdut uleiul”) – Latinii foloseau această expresie pentru a caracteriza o scriere fără valoare, un discurs nereușit etc. Autorul a lucrat probabil nopți de-a rîndul, dar n-a izbutit decît să risipească zadarnic uleiul lămpii sale.

ULEI¹ s.n. (Ban., Trans. SV) Untdelemn. Cu uleiu capul mieu n-ai uns. N. TEST. (1648). Olei. Oleum. Oloj. Oleum. AC, 357; cf. SICRIUL DE AUR, apud TDRG. . Variante: oloi (SICRIUL DE AUR, apud TDRG; AC, 357). Etimologie: sl. olej.