ULUCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ulucă¹ sf [At: (a. 1791) IORGA, S. D. VII, 10 / V: uluc sn (Pl și: ~uci sm) / Pl: ~uci, (înv) ~uce / E: ns cf uluc¹] 1 Scândură utilizată în construcții, mai ales la facerea gardurilor Si: leaț, ostreț, șipcă. 2 (Reg; mpl) Ulucărie.

ULUCĂ (pl. -ci) sf. 1 Scîndură groasă: tavanul acestei camere era de grinzi și uluci de stejar frumos lucrate (FIL.) ¶ 2 pl. Gard de scînduri, zaplaz, pălan(t) (🖼 5161): el avea două perechi de case una lîngă alta și despărțite numai prin niște uluci (BR.-VN.); ulucile erau ciur de găurile prin care ieșeau la uliță cîinii cu grămada (I.-GH.) [uluc].

ULUCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ULUCĂ, uluci, s. f. 1. Scîndură întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus. CAMIL PETRESCU, O. II 7. Pe dreapta începea gardul de uluci. REBREANU, R. I 78. 2. (Mai ales la pl.) Gard făcut din uluci (1). Privesc peste ulucă la vecin. BENIUC, V. 84. Trîntise portița de la uluci, tropăise prin curte în goană apăsată, smuncise clanța ușii de afară. SADOVEANU, M. C. 141. A suit la niște uluci, le-a sărit; pe urmă, alt șanț și alte garduri. CARAGIALE, P. 87. – Pl. și: uluce (ODOBESCU, S. I 109).

ULUCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl.

ulucă f. 1. scândură groasă, cu care se închide un loc; 2. gard de uluci: grădina era înconjurată cu uluci de scânduri de stejar GHICA. [Lit. scândură de uluc sau de jghiab].

ulúcă f., pl. ĭ (d. uluc). Vest. Scîndură de gard: mitocancele se uĭtaŭ peste ulucĭ. V. palanc și stobor.

uluc² sn vz ulucă¹

2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.

ulucă (scândură) s. f., g.-d. art. ulucii; pl. uluci

ulucă (scândură) s. f., g.-d. art. ulucii; pl. uluci

ulucă s. f., g.-d. art. ulucii; pl. uluci

ulucă, pl. uluci

ulucă, -ci (gard).

ULUCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard.

ULUCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, (înv. și reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîrcol, (Mold. și Bucov.) zăplaz, (înv.) cuprins. (Și-a ridicat o ~ în jurul curții.)