9 definiții pentru umilire
Explicative DEX
UMILIRE, umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – V. umili.
UMILIRE, umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – V. umili.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
umilire1 sf [At: MARCOVICI, în RET. ROM. 83 / Pl: ? / E: umili1] 1 (Înv) Înduioșare. 2 Smerire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
umilire2 sf [At: F. AARON, I. II, 321/23 / Pl: ~ri / E: umili2] 1 (Înv) Supunere. 2 Înjosire. 3 Jignire. 4 (Pex) Oropsire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UMILIRE, umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. 1. Atitudine umilă; smerenie, umilință (1). Un sînt de piatră, care pe pămînt răsturnat sta, Ținînd mînele-ncrucite c-un aer de umilire. NEGRUZZI, S. II 85. 2. Jignire, înjosire, ofensă, umilință (2). M-am stăpînit și i-am urmat sfatul, dar vă închipuiți ce umilire! DUMITRIU, N. 36. Orice aluzie la faptul că era orfan îi era supărătoare ca o umilire nedreaptă. CĂLINESCU, E. O. I 55. Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere. NEGRUZZI, S. I 323.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
umilire s. f., g.-d. art. umilirii; (jigniri) pl. umiliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
umilire s. f., g.-d. art. umilirii; (jigniri) pl. umiliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
umilire s. f., g.-d. art. umilirii; (jigniri) pl. umiliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
UMILIRE s. 1. v. ploconire. 2. v. înjosire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UMILIRE s. 1. înjosire, ploconeală, ploconire, (fam.) căciulire. (~ cuiva în fața...) 2. degradare, înjosire, (înv. ) degradație. (Munca nu e o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
umilire, umilirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Un sînt de piatră, care pe pămînt răsturnat sta, Ținînd mînele-ncrucite c-un aer de umilire. NEGRUZZI, S. II 85. DLRLC
-
-
- M-am stăpînit și i-am urmat sfatul, dar vă închipuiți ce umilire! DUMITRIU, N. 36. DLRLC
- Orice aluzie la faptul că era orfan îi era supărătoare ca o umilire nedreaptă. CĂLINESCU, E. O. I 55. DLRLC
- Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere. NEGRUZZI, S. I 323. DLRLC
-
-
etimologie:
- umili DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.