13 definiții pentru uneltitor

din care

Explicative DEX

UNELTITOR, -OARE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor.

UNELTITOR, -OARE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor.

uneltitor, ~oare [At: MARCOVICI, D. 10/22 / Pl: ~i, ~oare / E: unelti + -tor] 1 (Înv) Autor sau factor determinant al unor stări, acțiuni ori realizări. 2 Intrigant.

UNELTITOR adj. verb. UNELTI și sm. Care uneltește; intrigant; instigator: spuneți, ce știți mai mult a face, mișeilor, ~i de rele...? (ODOB.); oastea să fie totdeauna gata ... a călca în picioare... pe ~ii de rele (ISP.).

UNELTITOR, -OARE, uneltitori, -oare, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Persoană care uneltește în ascuns o acțiune împotriva cuiva; conspirator, complotist. E pregătit și ordinul către isprăvnicii, să înhațe uneltitorii care cutreieră ținuturile. C. PETRESCU, A. R. 37. Spuneți, ce știți mai mult a face, mișeilor, uneltitori de rele, iscoditori de dezbinări. ODOBESCU, S. I 110.

UNELTITOR ~i m. rar Persoană care uneltește; complotist; conjurat. /a unelti + suf. ~tor

uneltitor m. instigator: uneltitori de rele Od.

Ortografice DOOM

uneltitor s. m., pl. uneltitori

uneltitor s. m., pl. uneltitori

uneltitor s. m., pl. uneltitori

Sinonime

UNELTITOR adj., s. v. intrigant.

UNELTITOR s. v. complotist, conspirator.

uneltitor adj., s. v. INTRIGANT.

uneltitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR.

Intrare: uneltitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uneltitor
  • uneltitorul
  • uneltitoru‑
plural
  • uneltitori
  • uneltitorii
genitiv-dativ singular
  • uneltitor
  • uneltitorului
plural
  • uneltitori
  • uneltitorilor
vocativ singular
  • uneltitorule
plural
  • uneltitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uneltitor, uneltitorisubstantiv masculin
uneltitoare, uneltitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care uneltește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote E pregătit și ordinul către isprăvnicii, să înhațe uneltitorii care cutreieră ținuturile. C. PETRESCU, A. R. 37. DLRLC
    • format_quote Spuneți, ce știți mai mult a face, mișeilor, uneltitori de rele, iscoditori de dezbinări. ODOBESCU, S. I 110. DLRLC
etimologie:
  • Unelti + -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.