ungher³ [At: NEGRUZZI, S. II, 204 / V: (reg) ~ghiar / Pl: ~e, (rar) ~uri sn, ~i sm / E: ml *anglarius (=angularius) cf și unghi²] 1 sn Unghi² (2). 2 sn (Rar) Locul din afara unei construcții unde se unesc două ziduri. 3 sn (Îe) A strânge (pe cineva) la ~ A forța pe cineva să facă ceva. 4 sn Loc retras Si: ascunziș, colț (40), cotlon (17), (îrg) ungheț (2). 5 sn Loc îndepărtat. 6 sn (Reg) Porțiunea dintr-o încăpere de lângă sau din spatele sobei. 7 sn (Pop) Dulap triunghiular pus în unghiul² (2) camerei. 8 sm (Reg) Fiecare dintre stâlpii de la colțurile casei. 9 sn Adâncitură în perete, în formă de fereastră oarbă, unde se pun lucrurile des folosite Si: firidă (1), ungheț (6).

❍UNGHER Mold. Bucov., UNGHERIU Trans. (pl. -ere) sn. Colț (în spec. de odaie): gîndurile mele necontenit se întorc cu drag către acei păreți, către acele unghere de cari mă leagă copilăria (GN.); teancuri de troftoloage... aruncate în neregulă prin cele unghere... era toată averea sfinției sale (CRG.); mă încolțise un autor într’un ungher și-mi spunea viața și operele lui (VLAH.); În odaie, prin unghere, S’a țesut păinjeniș (EMIN.); se puse într’un ungheriu cu căpeneagul în cap (RET.); a mai cercat-o prin grădină prin toate ungherele (SB.) [lat. angularius].

UNGHER, unghere, s. n. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților (v. colț (I 2)); (mai rar) locul din afara unei construcții unde se împreună două ziduri. Pașii îl duceau, prin soarele auriu, tot spre ungherul zidurilor, la banca vînătă de brad. SADOVEANU, O. III 121. Umbrele de la o vreme crescură din unghere, se ridicară și cuprinseră odăița scundă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. În odaie prin unghere s-a țesut păinjeniș. EMINESCU, O. I 105. ♦ Loc retras, ascuns, dosnic; ascunziș, cotlon; colț (I 3), colțișor. Pe mine mă uitaseră într-un ungher, ca pe un străin. C. PETRESCU, S. 147. Oare nu-i în lumea asta vrun ungher pentru iubit? EMINESCU, O. I 155. ◊ (Poetic) Să ducem vîlvoarea aceasta înaltă, În toate ungherele țării, În toate cotloanele zării! DEȘLIU, G. 34. ◊ Fig. Băutura i se răspîndi în ungherele cele mai ciudate. VORNIC, P. 69. În ungherul unor crieri, Și-or găsi cu al meu nume adăpost a mele scrieri. EMINESCU, O. I 134.

UNGHER ~e n. 1) Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereți formând un unghi; colț. 2) Loc retras, ascuns. /<lat. anglareus

unghér n., pl. e (d. unghĭ saŭ lat. ungularis [locus], locu din unghĭ, din colț). Colț de odaĭe: pușa rezemată într’un ungher. – Și ungheț (vest), pl. urĭ și e.

unghiar² sn vz ungher³

❍UNGHETE, UNGHEȚ sm. Olten. Trans. 1 = UNGHER ¶ 2 Colțul de la vatră [unghiu].

ungher (pop.) s. n., pl. unghere

ungher (pop.) s. n., pl. unghere

ungher s. n., pl. unghere

ungher, -ghere.

UNGHER s. colț, cotlon, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt. și Transilv.) ungheț. (Se afla în ~ul cel mai ascuns al odăii.)

UNGHER s. colț, cotlon, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt. și Transilv.) ungheț. (Se afla în ~ cel mai ascuns al odăii.)