urdoare sf [At: DOSOFTEI, MOLIT. 145^v/23 / V: (reg) huldori, hurdori sfp, old~, ordori sfp, ud~, uld~, ulduri sfp, ~or sn / Pl: ~ori / E: ns pbl urdă + -oare] (Mpl) Secreție gălbuie depusă pe marginea pleoapelor (mai ales în timpul somnului) Si: (reg) papă¹, puchină.

URDOARE, ❍ULDOARE sf., mai adesea URDORI pl. 🩺 Scursori din ochi, un fel de puroiu ce se scurge din ochi: Mergi acasă Ș’ochii de urdori-ți spală (BD.-DEL.).

URDOARE, urdori, s. f. Secreție gălbuie care se depune uneori pe marginea pleoapelor; puchină. Ți-au rămas în minte dancii cu burți umflate, cu urdori la ochi. PAS, Z. I 117.

URDOARE ~ori f. pop. Secreție densă și vâscoasă, gălbuie, care se scurge din ochi și se depune în colțul pleoapelor. /<lat. horridor, ~oris

urdoare f. scurgerea ochilor. [Derivat din urdă: lit. grăsimea ochiului (cf. nemț. Augenbutter, urdoare = untul ochiului)].

urdoáre f., pl. orĭ (lat. *hórridor, *hordor, pl. -óres, îld. horror, fior, frică, d. horridus, zbîrlit, urît, ca caldor îld. calor, căldură, d. cálidus, cald. V. urdă, urăsc, oroare). Pl. Puchinĭ.

udoare sf vz urdoare

uldoare sf vz urdoare

ulduri sfp vz urdoare

urdor sn vz urdoare

urdoare (pop.) s. f., g.-d. art. urdorii; pl. urdori

urdoare (pop.) s. f., g.-d. art. urdorii; pl. urdori

urdoare s. f., g.-d. art. urdorii; pl. urdori

urdoare, -dori.

urdoare (-ori), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urduros, adj. (puchinos).

URDOARE s. (Mold.) puchi, puchină. (Are ~ la ochi.)

URDOARE s. (Mold.) puchi, puchină. (Are ~ la ochi.)

urdóare, (ulduoare), s.f. (reg.; med.) Secreția ochiului din timpul nopții; secreție albă care se depune pe marginea pleoapelor: „Și-i cumpără liacurele / (...) / Și o scoate din urdori” (Bârlea, 1924, II: 183). – Lat. *horridor (Pușcariu, după DER; DEX); posibil din urdă + suf. -oare (MDA).

urdoare, (ulduoare), s.f. – (reg.; med.) Secreția ochiului din timpul nopții (ALR, 1964: 44); secreție albă care se depune pe marginea pleoapelor (Antologie, 1980): „Și-i cumpără liacurele / (...) / Și o scoate din urdori” (Bârlea, 1924, II: 183). Se referă mai degrabă la secreția urciorului / ulciorului, după ce buba se coace și devine dureroasă. – Cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981); lat. *horridor (Pușcariu, Tiktin, cf. DER; DEX); posibil din urdă (cuvânt autohton) + suf. -oare (MDA).

urdoare, (ulduoare), s.f. – (med.) Secreția ochiului din timpul nopții (ALR 1964: 44); secreție albă care se depune pe marginea pleoapelor (Antologie 1980): „Și-i cumpără liacurele /... / Și o scoate din urdori” (Bârlea 1924 II: 183). Se referă mai degrabă la secreția urciorului / ulciorului, după ce buba se coace și devine dureroasă. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Lat. horridorem (Pușcariu, DEX); Posibil urdă + -oare (MDA).