9 definiții pentru urgentare

Explicative DEX

URGENTARE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.

URGENTARE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.

urgentare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 242 / V: (înv) urgit~ / Pl: ~tări / E: urgenta] Grăbire (3).

URGENTARE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].

urgitare sf vz urgentare

Ortografice DOOM

urgentare s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări

urgentare s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări

urgentare s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări

Sinonime

URGENTARE s. v. accelerare.

URGENTARE s. accelerare, grăbire, iuțire, zorire. (~ expedierii unei mărfi.)

Intrare: urgentare
urgentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgentare
  • urgentarea
plural
  • urgentări
  • urgentările
genitiv-dativ singular
  • urgentări
  • urgentării
plural
  • urgentări
  • urgentărilor
vocativ singular
plural
urgitare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urgentare, urgentărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi urgenta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.