opțiuni
  • info

8 definiții pentru urgisire

Explicative DEX

URGISIRE, urgisiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. – V. urgisi.

URGISIRE, urgisiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. – V. urgisi.

urgisire sf [At: BIBLIA (1688), 2852/19 / Pl: ~ri / E: urgisi] 1 Detestare. 2 (Înv) Faptă rea Si: netrebnicie, nedreptate. 3 (Rar) Părăsire. 4 Persecuție. 5 (Înv) Izgonire.

URGISIRE, urgisiri, s. f. Acțiunea de a urgisi; năpăstuire, ură; dispreț. Urgisit de cer și oameni, le-am răspuns prin urgisire! MACEDONSKI, O. I 11.

Ortografice DOOM

urgisire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urgisirii; pl. urgisiri

urgisire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urgisirii; pl. urgisiri

urgisire s. f., g.-d. art. urgisirii; pl. urgisiri

Sinonime

URGISIRE s. 1. v. persecutare. 2. v. oprimare.

URGISIRE s. 1. năpăstuire, nedreptățire, oropsire, persecutare, persecuție, (înv. și reg.) strîmbătățire, (înv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

Intrare: urgisire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgisire
  • urgisirea
plural
  • urgisiri
  • urgisirile
genitiv-dativ singular
  • urgisiri
  • urgisirii
plural
  • urgisiri
  • urgisirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urgisire, urgisirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi urgisi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.