urla [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 30^v/8 / Pzi: urlu și (înv) url / E: ml ululare] 1 vi (D. unele animale, mai ales d. câini și lupi) A scoate sunete prelungi, specifice. 2 vi (Îe) A(-i) ~ (cuiva) lupii în casă (sau pe cuptor, în vatră) A avea casa părăsită. 3 vi (Pex; îae) A fi înșelat de soție. 4 vi A imita urletul lupului. 5-6 vi și (rar) vt (Pan; d. oameni) A scoate strigăte puternice (de durere, de mânie, de spaimă etc.). 7-8 vi și (rar) vt (Pan; d. oameni) A spune ceva cu glas foarte ridicat Si: a striga, a țipa, a răcni¹, a zbiera, a olălăi. 9 vt (Mun; îe) A ~ pe cineva A cicăli pe cineva. 10 vt (Mun; îae) A ruga insistent (pe cineva). 11 vt (Mun; îae) A bate foarte tare (pe cineva). 12 vi A cânta foarte tare (și neplăcut pentru auz). 13 vi A plânge în hohote. 14 vi (Fig; d. o colectivitate umană exprimată de obicei metonimic printr-un substantiv care indică și locul unde se află aceasta) A produce un vuiet prin aclamații, proteste etc. 15 vi (Fig; d. o colectivitate umană exprimată de obicei metonimic printr-un substantiv care indică și locul unde se află aceasta) A se vorbi cu insistență despre ceva, aprobând sau reprobând Si: a vui. 16 vi (D. vânt, viscol, apă etc.) A produce un zgomot prelung și puternic. 17 vi (D. instrumente muzicale, aparate care emit sunete) A răsuna (1). 18 vi (D. tunete, arme de foc) A produce un zgomot puternic (și înfundat), adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte Si: a bubui (1). 19 vi (Rar; d. mecanisme, instalații etc.) A produce zgomote puternice și prelungi în timpul funcționării. 20 vi (D. locul unde se produc zgomote) A se umple de sunete puternice (și a le retransmite prin ecou) Si: a răsuna, a vui. 21 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) capul (sau urechile, auzul) A-i vâjâi (cuiva) capul sau urechile. 22 vz (Reg; d. intestine) A chiorăi (1). 23 vi (Reg; d. albine, muște etc.) A bâzâi, adunându-se grămadă. 24 vz (Trs; d. apa unui râu, mai ales cu nivelul crescut) A curge cu vuiet puternic. 25 vz (Trs; d. apa unui râu, mai ales cu nivelul crescut) A se revărsa (1). 26 vz (Trs; adesea urmat de determinări ca „la vale”, „de la munte”) A coborî (21) Si: a tuna. 27 vt (C. i. lemne) A da drumul la vale pe uluc. 28 vt (D. articole de îmbrăcăminte) A aluneca în jos de pe coip. 29 vt (Reg; fig; d. bărbie) A atârna (1). 30 vz (Trs; d. oameni) A veni. 31 vz (Trs; d. oameni) A ieși. 32 vz A se năpusti. 33 vz (Mun; Mol; îe) A-i ~ (cuiva ceva) prin (sau în) cap A-i trece cuiva prin minte. 34 vz (Trs; d. pământ) A se surpa. 35 vrp (Pex; d. construcții) A se dărâma (3).

URLA¹ (urlu) vb. intr. 1 A scoate urlete (vorb. de cîini, lupi, etc.): am luat-o la fugă spre poștă în voia lupilor cari începuse a urla (I.-GH.); Urlă lupul la hotară Și s’aude’ntr’altă țară (TEOD.), ghicitoare despre „tunet”; cînd îți urlă cînele pe lîngă casă, trage a pustietate (GOR.); nu alungați haita ceea... nu auziți cum urlă a morțiu? (ALECS.); urlau dobitoacele de ți se făcea părul măciucă pe cap (ISP.) ¶ 2 Ⓕ iron. A plînge tare: de cîte ori vine vorba de răposatul... îmi urlă toată ziua (CAR.) ¶ 3 A vui, a vîjîi (despre vînt): ca crivățul în pădure, cînd bate și urlă pe văi și pe munți (GOL.); afară ploua mărunt și urla un vînt amarnic (VLAH.); pr. ext.: urla orașul de vuet (I.-GH.); iapa... nicheză odată de haui văzduhul și urlă toată curtea și palaturile (ISP.); despre cap: A doua zi capul grozav îi urla (PANN); simțea că-i urlă capul (VLAH.); F a-i ~ prin cap, a avea idei ciudate, nebune: ești un chiag sbîrcit, mai ca și mine, și iaca ce-ți urlă prin cap (CRG.) ¶ 4 Băn. 🌦 A tuna: de la Sf. Gheorghe începe ~ în cer (NOV.) [lat. vulg. *ŭrŭlare = clas. ŭlŭlare].

URLA² (urlu) vb. intr. Trans. (CONV.) A se coborî pe o coastă repede.

URLĂTOR I. adj. verb. URLA¹. Care urlă; (maimuțe) urlătoare, gen de maimuțe care au obiceiul să urle la răsăritul și apusul soarelui, stîrnind la țipăt pe toate celelalte animale din pădurile Americei de Sud. II. URLĂTOARE sf. 🌐 Pîrău ce se coboară cu vuet din înălțimea unui munte; cascadă: mai jos, străpungînd piatra, se ivesc cele două urlători, din care cea mare se aruncă în cascadă (UR.); într’un singur vuet de ~ pe stînci, așa curgea furtuna pe valea Țicăului (DEM.).

urla (a ~) (a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. urlu, 3 urlă; conj. prez. 1 sg. să urlu, 3 să urle