URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, s. m. și f., urzitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Mașină de urzit pânza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] – Urzi + suf. -tor.

urzitor, ~oare [At: N. COSTIN, L. 101 / V: or~ sm urzăt~ snf / Pl: ~oare sn, (reg) ~i / E: urzi + -tor] 1 snf Unealtă pe care se pregătește urzeala pentru țesut Si: urzoi, (reg) roată¹, urzaică, urzan, urzar, urzalău, urzător, urzitoi, urzoaică (1), urzoc, urzoi (1), urzor. 2 smf Persoană care urzește (1). 3 smf (Înv) Întemeietor. 4 smf Făptuitor (2). 5 smf Uneltitor (2). 6 sf (Rar) Ursitoare (3).

URZITOR I. sm. 1 ⛓ Cel ce urzește ¶ 2 Ⓕ Întemeietor: și au stătut singur Romul, și ~ orașului și crăiei, după a căruia nume este și numele orașului Roma pînă astăzi (M.-COST.) ¶ 3 Ⓕ Uneltitor: ~ de intrigi. II. (pl. -toare) sn., URZITOARE sf., ❍URZOIU (pl. -oaie) sn. ⛓ Instrumentul pe care se urzește tortul (🖼 5197): dacă se gătește la urzit, se toarnă apă pe urzitor, ca să se șteargă lenea și ca țesutul să sporească (GOR.); cînd se sfîrșește urzitul pînzei, atunci se toarnă apă jos pe fusul urzitoarei, ca să crească în vara viitoare cînepa frumoasă și să aibă pînza rost de tesut (GOR.); de pe mosoare, te-au urzit pe urzoiu (CRG.); urzoaiele să nu le ții la soare, că-ți moare bărbatul (VOR.) [urzi].

URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.

URZITOR², -OARE, urzitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urzește pînza și întinde urzeala pe războiul de țesut. 2. Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. Fiind un om foarte ager – unul din cei mai deștepți urzitori de intrigi din țara și secolul său – el își asimilă oarecare cultură. IORGA, L. I 32. Pricep de unde vine această mișelească faptă. Urzitorul ei... este de față. NEGRUZZI, S. III 140.

URZITOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care lucrează la mașina de urzit. 2) Persoană care urzește pânza. 3) fig. Persoană care inițiază în taină acțiuni reprobabile; conspirator. /a urzi + suf. ~tor

urzitor m. cel ce urzește. ║ n. unealtă pe care se urzește tortul.

urzitor s. m., pl. urzitori

urzitor (bărbat) s. m., pl. urzitori

urzitor (persoană) s. m., pl. urzitori

URZITOR s. v. complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor.

urzitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR.