11 definiții pentru ușurel (adj.)

din care

Explicative DEX

UȘUREL, -EA, -ICĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2.Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

UȘUREL, -EA, -ICĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2.Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

ușurel, ~ea, ~i [At: DRLU / V: (reg) ișorea, iuș~ a, ușor~, ușuri a / Pl: ~ei, ~ele / E: ușor4 + ~el, -ea; ușurică css] 1 a Cam ușor4 (1). 2 a Care nu conține greutăți. 3 a (Îe) ~ de (sau la) minte Cu minte puțină. 4 a (Îae) Slab de minte. 5 a Zăpăcit. 6 a (D. soldați) Care poartă armament puțin, având posibilitatea de a se deplasa repede. 7 a (Fig; d. persoane) Care nu are bani Si: lefter. 8 a Care a pierdut toți banii (la un joc de noroc). 9 a (D. hrană, alimente) Puțin consistent Si: sărac. 10 a Lipsit de dificultate. 11 a (Reg; îe) (A fi) ~ de cap (sau la minte) (A fi) ager la minte. 12 a (Îae) (A fi) ușor la minte. 13 a Gingaș (2). 14 a Trecător. 15 a (D. nori) Diafan (1). 16 a Fără dificultate Cf ușor4 (47). 17 a (D. boli) Lipsit de gravitate. 18 a Care se vindecă ușor. 19 a Simplu. 20 a Neserios. 21 a (D. scriitori; pex d. operele lor) Fără adâncime de gândire. 22 a Fără valoare. 23 a Superficial. 24 a Neprețios. 25 av Fără intensitate Si: ușor4 (76). 26 av (Îe) (Mai) ~ Se spune într-o situație în care nu trebuie să te pripești. 27 av (Îae) Se spune pentru a recomanda liniște, tăcere. 28 s (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A proceda cu blândețe, cu răbdare, cu tact. 29 av Vioi. 30 av Suav. 31 av (Fam; îe) Pe ~ Pe puțin. 32 av (îae) În cel mai bun caz. 33 av (Îe) A fi îmbrăcat ~ A fi îmbrăcat subțire. 34 av Lipsit de profunzime Si: ușor4 (62). 35 av (Reg) Indecent.

UȘUREL2, -EA, -ICĂ, ușurei, -le, adj. Diminutiv al lui ușor2. 1. v. ușor (I 1). Scăparăm... toată marfa noastră ce erea mai însemnată și mai ușurică. GORJAN, H. II 70. Am avut o sorioară Ușurică ca o pană. SEVASTOS, C. 212. Că n-eți da o poveară ușurică Ca o peană de rindunică. TEODORESCU, P. P. 180. 2. v. ușor (I 2). ◊ (În expresii glumețe) Ușurel de minte = cu minte puțină, slab de minte. Bathor Cardinalul, ușurel de minte, Pe-un cal alb de spume fuge totnainte. ALECSANDRI, P. III 245. Mîndra mea cea tinerică și de minte ușurică. HODOȘ, P. P. 182. A fi ușurel = a nu avea bani. Bacșișul?... îl întrebă el zîmbind, altădată, acum sînt ușurel, moșule. DEMETRESCU, O. 131. 3. v. ușor (I 3). Ce frumos știi mata să cazi! Totdeauna ai fost ușurică. DELAVRANCEA, O. II 309. Cămilele-aleargă săgeată și ele, În cîntecul apei se fac ușurele. MACEDONSKI, O. I 145. Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364. ◊ (În metafore) Roi de flăcări ușurele, Lucioli scînteietoare Trec în aer. ALECSANDRI, P. III 54. 4. v. ușor (II 1). Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ♦ (Poetic) Gingaș, delicat, diafan. Pe ușă intră, ușurică și luminoasă, jupînița Ilinca. SADOVEANU, O. I 91. Lăsînd... pe luciul apelor Vălurele ușurele. ALECSANDRI, P. P. 136. 5. v. ușor (III 2). De gîndeai că a iubi este lucru ușurel. CONACHI, P. 221. 6. v. ușor (III 3). Cel ce a făcut o asemenea vitejie nu cred eu să fi fost așa de ușurel, încît să nu fi luat vreun semn cu care să-și dovedească fapta. ISPIRESCU, L. 257. ♦ (Despre scriitori, p. ext. despre operele lor) Fără adîncime de gîndire, lipsit de valoare, superficial. Prietenii... cei vechi îl știau drept un ușurel diletant. SADOVEANU, E. 172. Ușureii critici care caută în poezie logica prozaicelor dumnealor fierturi. MACEDONSKI, O. IV 81. ♦ Nepretențios. Publicarea rîndurilor mele ușurele ca prefață la valoroasa d-tale lucrare e o mare onoare pentru mine. CARAGIALE, O. VII 297.

UȘUREL ~ică (~ei, ~ele) (diminutiv de la ușor) Cam ușor; destul de ușor. ◊ ~ de minte cu minte puțină; mărginit. /ușor + suf. ~el

ușurel a. și adv. 1. cam ușor; 2. fig. care nu e serios.

ușurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. ușor). Ușor (propriŭ și fig.): sarcină, muncă ușoară. Frivol, neserios, ușuratic; om ușurel. Adv. A judeca ușurel.

ușorel, ~ea, ~i a vz ușurel

ușuri a vz ușurel

Ortografice DOOM

!ușurel1 adj. m., pl. ușurei; f. ușuri, pl. ușurele

!ușurel adj. m., pl. ușurei; f. ușurică/ușurea, pl. ușurele

ușurel adj. m., pl. ușurei; f. sg. ușurică/ ușurea, pl. ușurele

Intrare: ușurel (adj.)
ușurel2 (f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurel
  • ușurelul
  • ușurelu‑
  • ușuri
  • ușurica
plural
  • ușurei
  • ușureii
  • ușurele
  • ușurelele
genitiv-dativ singular
  • ușurel
  • ușurelului
  • ușurele
  • ușurelei
plural
  • ușurei
  • ușureilor
  • ușurele
  • ușurelelor
vocativ singular
plural
ușurel1 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurel
  • ușurelul
  • ușurelu‑
  • ușurea
  • ușureaua
plural
  • ușurei
  • ușureii
  • ușurele
  • ușurelele
genitiv-dativ singular
  • ușurel
  • ușurelului
  • ușurele
  • ușurelei
plural
  • ușurei
  • ușureilor
  • ușurele
  • ușurelelor
vocativ singular
plural
ușorel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ușurel, ușuriadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui ușor (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.