opțiuni
  • info

5 definiții pentru vântuit

Explicative DEX

VÂNTUIT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.

VÂNTUIT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.

vântuit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: vântui] 1 (Pop) Care este bătut de vânt (1) puternic. 2 (Reg; în credințele populare; d. oameni) Lovit de apoplexie. 3 (Reg; în credințele populare; d. oameni) Smintit2 (din cauza „vânturilor rele”). 4 (Buc; Mar; d. oameni) Ușuratic. 5 (Reg; în credințele populare; d. cai) Cu mersul împleticit și nesigur (din cauza „vânturilor rele”). 6 (Reg; în credințele populare; d. cai) Care a devenit greu de stăpânit (din cauza „vânturilor rele”). 7 (Reg; d. oi) Capiu (1). 8 (Mol; Buc; d. piatră) Care se fisurează cu ușurință (din cauza vântului sau a gerului).

vântuit a. 1. furtunatic; 2. fig. posomorît: împăratul era cam vântuit POP.

vîntuit, -ă adj. (reg.) Nebun. • pl. -ți, -te. /v. vîntui.

VÎNTUIT, -Ă, vîntuiți, -te, adj. (Regional) Nebun. Bietul nostru împărat... era cam vîntuit. CONTEMPORANUL, III 732.

Intrare: vântuit
vântuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântuit
  • vântuitul
  • vântuitu‑
  • vântuită
  • vântuita
plural
  • vântuiți
  • vântuiții
  • vântuite
  • vântuitele
genitiv-dativ singular
  • vântuit
  • vântuitului
  • vântuite
  • vântuitei
plural
  • vântuiți
  • vântuiților
  • vântuite
  • vântuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vântuit, vântuităadjectiv

  • 1. regional Nebun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nebun
    • format_quote Bietul nostru împărat... era cam vîntuit. CONTEMPORANUL, III 732. DLRLC
etimologie:
  • cf. vântui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.