VASILISC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos.

vasilisc¹ sm [At: PSALT. 192 / V: ba~ (Pl: basiliști), (rar) bazi~ (Pl: bazilisci, bazilișci), (înv) ~lesc, ~ă (Pl: ~iște) sf, (îvr) basel~, ~sel~ / Pl: ~iști, (înv) ~schi, ~sci sm, ~uri sn / E: slv василискъ, ngr βασιλίσκος cf lat basiliscus] Reptilă fabuloasă căreia i se atribuia puterea de a ucide cu privirea.

vasilisc s.m. 1 (zool.) Reptilă tropicală din ordinul saurienior, cu creste pe cap și pe spate, de culoare verzuie, cu dungi late, negre (Basilicus americanus). 2 (în mit. greco-romană) Monstru asemănător cu un șarpe, cu o creastă în formă de coroană, care poate ucide cu privirea. ◊ compar. În monăstire... voi fi scutită de căutarea ta de vasilisc (I. NEGR.). • pl. -iști, (înv.) n. -uri. și basilisc, bazilisc s.m., (înv.) vasiliscă s.f. /<ngr. βασιλίσκος.

VASILISC s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasiliskos.

VASILISC, vasiliști, s. m. Animal din basme, care ucide cu privirea. Au trecut... prin codri... în cari fojgăiau bălauri, aspide veninoase și vasiliscul cel cu ochi fărmăcători. CREANGĂ, P. 94. Au auzit că este o dihanie cu ochi de vasilisc. ALECSANDRI, T. 1071.

VASILISC ~ști m. folc. Ființă imaginară, asemănătoare cu un șarpe, despre care se crede că ar ucide cu privirea. /<sl. vasiliscu, ngr. vasiliskos

vasilisc m. V. bazilisc: vasiliscul cel cu ochii fermecători CR. [Gr. mod.].

vasilísc și -íscă, V. bazilisc.

vaselisc sm vz vasilisc¹

vasilesc sm vz vasilisc¹

vasiliscă sf vz vasilisc¹

bazilísc² s.m. v. vasilisc.

vasiliscă s.f. v. vasilisc.

BASILISC = VASlLISC.

vasilisc s. m., pl. vasiliști

vasilisc s. m., pl. vasiliști

vasilisc s. m., pl. vasiliști