opțiuni
  • info

15 definiții pentru vechitură

din care

Explicative DEX

VECHITURĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechime (1); uzură. – Vechi + suf. -tură.

vechitură sf [At: DOSOFTEI, PS. 347/6 / Pl: ~uri / E: vechi1 + -tură] 1-2 (Înv) Vechime (1-2). 3-4 (Îrg) Vechime (4-5). 5 (Rar) Uzură. 6 (Dep) Lucru vechi (17). 7 (Dep) Lucru învechit, uzat. 8 (Dep; spc) Obiect de îmbrăcăminte demodat. 9 (Dep; spc) Obiect de îmbrăcăminte uzat Si: zdreanță. 10 Ceea ce este lipsit de noutate (și de interes). 11 Ceea ce este perimat, demodat. 12 (Dep) Adept al stării de lucruri din trecut, considerat depășit, retrograd. 13 (Îdt) Boală (cu evoluție lentă) contractată de mult timp. 14 (Reg) Rezervă din recolta de cereale a anului precedent sau a anilor precedenți.

vechitură s.f. 1 Lucru vechi sau învechit, uzat. ♦ Spec. Piesă de îmbrăcăminte, mai ales haină, uzată sau demodată. ♦ Ceea ce este lipsit de noutate (și de interes); ceea ce este depășit, demodat, perimat. 2 (înv.) Faptul de a fi vechi; vechime; uzură. • pl. -i. /vechi2 + -tură.

VECHITURĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură.

VECHITURĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit; (în special) haină uzată. Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, P. J. 223. După ce vîndu corabia la un compatriot din Brăila, își cumpără o vechitură de vaporaș. BART, E. 324. Eu nu fac negoțătorie de vechituri. SLAVICI, N. II 312. Hală de vechituri v. hală (1). 2. (Rar) Faptul de a fi vechi (v. vechime); p. ext. uzură. Soldați... zăcea cu sutele în ploaie și în frig... înveliți în mantale transparente de vechitură și de gloanțe turcești. GHICA, la CADE.

VECHITURĂ ~i f. Obiect vechi, mai ales de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. Piață de ~i. /vechi + suf. ~tură

vechitură f. lucru vechiu.

vechitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Vechime: vechitura vremurilor (N. Cost.). Azĭ. Lucru vechĭ (maĭ ales haĭne): un Jidan care cumpăra vechiturĭ.

Ortografice DOOM

vechitură s. f., g.-d. art. vechiturii; pl. vechituri

vechitură s. f., g.-d. art. vechiturii; pl. vechituri

vechitură s. f., g.-d. art. vechiturii; pl. vechituri

Sinonime

VECHITURĂ s. 1. zdreanță, (pop.) treanță. (O ~ de haină.) 2. rablă, rugină, ruginitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.)

VECHITURĂ s. v. vechime.

VECHITURĂ s. 1. zdreanță, (pop.) treanță. (O ~ de haină.) 2. rablă, rugină, ruginitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.)

vechitură s. v. VECHIME.

Intrare: vechitură
vechitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vechitură
  • vechitura
plural
  • vechituri
  • vechiturile
genitiv-dativ singular
  • vechituri
  • vechiturii
plural
  • vechituri
  • vechiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vechitură, vechiturisubstantiv feminin

  • 1. Lucru vechi sau învechit, uzat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, P. J. 223. DLRLC
    • format_quote După ce vîndu corabia la un compatriot din Brăila, își cumpără o vechitură de vaporaș. BART, E. 324. DLRLC
    • format_quote Eu nu fac negoțătorie de vechituri. SLAVICI, N. II 312. DLRLC
  • 2. rar Vechime (1.). DEX '09 DLRLC
    sinonime: uzură vechime
    • format_quote Soldați... zăcea cu sutele în ploaie și în frig... înveliți în mantale transparente de vechitură și de gloanțe turcești. GHICA, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Vechi + -tură. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.