verdete sm [At: ANON. CAR. / V: verdet, verdeț / Pl: ~eți / E: verde + -ete] 1 (Iht; Mun) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 2-4 (Reg) Lemn verde (18–20). 5 (Reg) Bâtă scurtă și groasă. 6 (Ent; Ban) Larva albiliței. 7 (Orn; Mun; Ban) Florinte (Carduelis chloris chloris).

verdete s.m. (reg.) 1 (iht.) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 2 (ornit.) Florinte (Carduelis chloris). 3 (entom.) Larva albiliței. 4 Lemn verde. • pl. -ți. și verdet, verdeț s.m. /verde + -ete.

VERDETE, verdeți, s. m. (Regional) 1. (Iht.) Boiștean. Larva fluturelui-de-varză. 2. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde; retevei, scurtătură. – Variantă: (1) verdeț (MARIAN, INS. 292) s. m.

VERDETE, verdeți, s. m. (Reg.) 1. (Iht.) Boiștean. 2. Larva fluturelui-de-varză. 3. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde. – Din verde + suf. -ete.

verdéte m. (d. verde). Munt. Vest. Boiștean. Olt. Nuĭa verde.

verdet sm vz verdete

verdeț sm vz verdete

verdet s.m. v. verdete.

verdeț s.m. v. verdete.

VERDEȚ s. m. v. verdete.

verdeț m. Zool. boiștean (după spinarea-i verde ca iarba).

VERDETE s. v. boiștean, par, parmac, retevei, scurtătură.

verdete s. v. BOIȘTEAN. PAR. PARMAC. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.