vergur, ~ă [At: COD. VOR.² 13^v/13 / V: vărgură sf, a / Pl: ~i, ~e / E: ml *virgula (diminutiv al lui virgo)] 1 sf (Îvr) Fecioară (1). 2 sf (Pe lângă substantive ca „Maria”, „Sfânta” etc.) Maica Domnului. 3 sf (Bot; îc) ~-învelită Păianjen (Nigella damascena). 4 a (Îrg; d. fete) Virgină (4). 5-7 a (Înv; d. terenuri, păduri etc.) Virgin (9-11).

vergur, -ă s.f., adj. (înv., reg.) 1 s.f. Fecioară. ♦ (bis.; pe lîngă subst. ca „Maria”, „Sfînta” etc.) Maica Domnului, Fecioara Maria. 2 adj. Virgin. ◊ (bis.; cu val. de calificativ dat Maicii Domnului, Fecioara Maria) Rugăciunile Maicei cei pururea Vergure (ȘINC.). ◊ Ext. Trupul ei curat, vergur, se cutremură (AGÂR.). ◊ Fig. Simțeam că inima mea vergură era deja în fierbere (PER.). 3 adj. (despre terenuri, păduri etc.) Care este neexploatat, neexplorat. • pl. -i, -e. și vărgură s.f., adj. /lat. *virgŭla, dim. lui virgo, -inis.

VERGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Învechit) Virgin, pur, neprihănit. Nimenea nu poate să se laude că are inimă curată și vergură. La TDRG.

VERGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Înv.) Virgin; neprihănit. – Din vergură.

vergur a. fig. neatins: 1. nelucrat: pământ vergur; 2. netăiat: pădure vergură. [Tras din vergură].

VERGUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.

vergur adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL.

vergur, vergură, adj. (înv.) neatins, netăiat; virgin.