verificație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune, (îvr) ~căciune, ~cățiune / Pl: ~ii / E: lat verificatio, -onis, fr vérification] (Înv) 1-3 Verificare (1-3). 4-5 (Mat) Verificare (5-6).

verificație s.f. (înv.) Verificare. • pl. -ii. g. -d. -iei. /<fr. vérification.

verificațiune sf vz verificație

verificăciune sf vz verificație

verificățiune sf vz verificație

verificați(un)e f. acțiunea de a verifica.

*verificațiúne (lat. verificátio, -ónis). Acțiunea de a verifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

VERIFICAȚIE s. v. încercare, probare, probă, verificare.

verificație s. v. ÎNCERCARE. PROBARE. PROBĂ. VERIFICARE.

VERIFICĂCIUNE s. v. încercare, probare, probă, verificare.

verificăciune s. v. ÎNCERCARE. PROBARE. PROBĂ. VERIFICARE.