veritabil, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 82/22 / Pl: ~i, ~e / E: fr véritable, it veritabile] 1 Care este real. 2 Care este conform cu realitatea, cu adevărul. 3 (De obicei precedă substantivul pe care îl determină) Care este într-adevăr ceea ce (se) pretinde Si: adevărat (4), autentic (2), real. 4 (De obicei precedă substantivul pe care îl determină) Care este indiscutabil. 5 Care este propriu unei epoci, unui autor etc. Si: autentic (7), original. 6 Care nu este amestecat cu nimic Si: pur². 7 Care nu este imitat.

veritabil, -ă adj. 1 Care este real, care este conform cu realitatea, cu adevărul; adevărat, real; (mai ales precedînd subst. pe care îl determ.) care este într-adevăr ceea ce (se) pretinde, care își merită numele; care este indiscutabil, de netăgăduit; autentic. Înzestrăm țara, o dată pentru totdeauna, cu o veritabilă elită (VIN.). ◊ (adv.) Voia să meargă la substanța lucrurilor..., fiind veritabil pasionat pentru știință (CĂL.). 2 Care este pur, original; care nu este amestecat cu nimic; care nu este imitat. Ne așteptau cafelele, bineînțeles preparate cu cafea veritabilă (VOIC.). • pl. -i, -e. /<fr. véritable.

VERITABIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Adevărat, real, autentic. Echipele de muncitori... sînt dovada unei veritabile hărnicii. SAHIA, U.R.S.S. 54.

VERITABIL, -Ă adj. Adevărat, real; autentic. [Cf. fr. véritable, it. veritabile].

VERITABIL, -Ă adj. conform cu adevărul; adevărat, real; autentic. ◊ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. véritable)

VERITABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este în corespundere cu adevărul; conform adevărului; veridic; autentic. O întâmplare ~ă. 2) Care nu este imitat; fără impurități; curat; pur. Aur ~. /<fr. véritable

veritabil a. adevărat, real (aplicat la lucruri): calitate veritabilă.

*veritábil, -ă adj. (fr. véritable, d. lat. veritas, adevăr). Adevărat, nu falsificat: vin, aur veritabil.

veritabil adj. m., pl. veritabili; f. veritabilă, pl. veritabile

veritabil adj. m., pl. veritabili; f. veritabilă, pl. veritabile

veritabil adj. m., pl. veritabili; f. sg. veritabilă, pl. veritabile

VERITABIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. natural.

VERITABIL adj. 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic. (Un lucru ~.) 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. natural, pur, (livr.) genuin. (Cafea ~.)

Veritabil ≠ neautentic, neveritabil