verzui², ~ie [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ / E: verde + -ui] 1 a De o culoare care se apropie de verde (68) Si: verziu (1), (rar) verzuliu (1), verzuriu (1), (îrg) verzos (1), (reg) verdoi (1), verdunc (1), (îvr) verzindă (1). 2 a De culoare verde-deschis Și: verziu (2), (rar) verzuliu (2), verzuriu (2), (îrg) verzos (2), (reg) verdoi (2), verdunc (2), (îvr) verzindă (2). 3 sn Culoare apropiată de verde (68). 4 sn Culoare verde-deschis.

verzui, -ie adj., s.n. 1 adj. Care are o culoare ce se apropie de verde; de culoare verde-deschis; care bate în verde; verzuliu, verzuriu, (pop.) verziu, (înv., reg.) verzos, (reg.) verdunc. O paloare verzuie îi spoia figura (ARGH.). ◊ (urmat de determ. nume de culori care precizează nuanța sau care formează împreună cu „verzui” nume compuse de culori) Ochii verzui-deschis (CĂL.). 2 s.n. Culoare verde-deschis. Casele erau toate vopsite în verzui. • pl. -ui. /verde + -ui.

VERZUI², -IE, verzui, adj. Care bate în verde. Avea în ladă o redingotă verzuie. PAS, Z. I 197. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac... Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari. EMINESCU, O. I 134. Să-ți dau șalvarii mei, Verzui ca foaia de tei, De nu trece glonț prin ei. TEODORESCU, P. P. 501.

VERZUI ~ie (~i) Care bate în verde. /verde + suf. ~ui

verziu, ~ie [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ii / E: verde + -iu] 1-2 a Verzui² (1-2). 3 sm (Orn; reg) Florinte (Carduelis chloris).

verzuiu a. care bate în verde.

verzíŭ, -íe (est) și verzúĭ, -ĭe (vest) adj. Cam verde: apa verzie a uneĭ băltoage.

verzui adj. m., f. verzuie; pl. m. și f. verzui

verzui adj. m., f. verzuie; pl. m. și f. verzui

verzui adj. m., f. verzuie; pl. m. și f. verzui

verzui, pl. verzui, f. verzuie, pl. verzuie

verzuiu, -zuie; -zui.

VERZUI adj. (rar) verziu, verzuriu, (pop.) prăzuliu, verzuliu, (reg.) verdunc, (înv.) verdos. (De culoare ~.)

VERZUI adj. (rar) verziu, verzuriu, (pop.) prăzuliu, verzuliu, (reg.) verdunc, (înv.) verdos. (De culoare ~.)