VEȘNICIE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune niciunei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicie s. f.] – Veșnic + suf. -ie.

veșnicie sf [At: (a. 1702) GCR I, 344/29 / V: (îvp) vecin~ / Pl: ~ii / E: veșnic + -ie] 1 (Rel) Durată fără început și fără sfârșit Si: eternitate (1), vecie (14). 2 (Rel) Timp care nu se supune nici unei determinări cronologice Si: eternitate (5), vecie (15). 3 (Rel) Calitatea a ceea ce este independent de determinările cronologice Si: atemporalitate, eternitate (4). 4 Ceea ce aparține lui Dumnezeu. 5 Ceea ce este de esență divină. 6 Ceea ce este orânduit de Dumnezeu. 7 (Bis) Vecie (2). 8 (Bis; înv; ccr) Dumnezeu (1). 9 (Adesea poetic) Timp infinit. 10-11 (Calitate a) ceea ce există din toate timpurile și va exista întotdeauna Si: eternitate (7-8). 12 (Adesea prin exagerare sau poetic) Durată care este nelimitată în viitor Si: eternitate (10), vecie (1). 13-14 (Adesea prin exagerare sau poetic) (Calitate a) ceea ce (se consideră că) nu va înceta niciodată să existe. 15-16 (Adesea prin exagerare sau poetic) (Calitatea a) ceea ce va dăinui (în amintirea posterității) tot timpul care va urma sau un timp foarte lung. 17 (Îs) Locaș de ~ Mormânt. 18 (Îlav) Pe (sau pentru, în, înv, de) ~ Pentru totdeauna. 19 (Pop; îe) A dormi pentru ~ sau a dormi (ori a petrece) somnul ~i (sau ~iilor) A fi mort. 20 (Înv; îe) A adormi de somnul ~i A muri¹. 21 (Prin exagerare; precedat de arn „o”) Perioadă de timp foarte lungă. 22 (Prin exagerare; precedat de arn „o”) Durată (care pare) interminabilă. 23 (Udp „de”) Număr foarte mare. 24 (Udp „de”) Șir nesfârșit.

veșnicie s.f. I (exprimă durata absolută) 1 (adesea poet.) Timp infinit; (starea sau calitatea a) ceea ce este veșnic; eternitate, vecie. Niște umbre triste pe ecranul veșniciei! (IORGA). 2 (mai ales relig.) Durată care nu are nici început, nici sfîrșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ♦ Ceea ce aparține lui Dumnezeu, ceea ce este de esență divină; ceea ce este dat, orînduit de Dumnezeu. Dumnezeu are veșnicia (SADOV.). II (exprimă permanența unui lucru, a unei stări, a unei acțiuni, a unei situații, a unui sentiment etc.) (adesea exager. sau poet.) Durată care nu are sfîrșit, care este nelimitată în viitor; (starea sau calitatea a) ceea ce este veșnic; eternitate, vecie. Zidirea și tencuiala nu pot deștepta sentimentul de veșnicie (CĂL.). ◊ Loc.adv. Pe (sau pentru, în) veșnicie = pentru totdeauna, pe veci. O trudă de chinuri neistovite ne așteaptă pentru veșnicie (RALEA) 2 (exager.; precedat de art. nehot. „o”) Perioadă de timp foarte lungă; durată (care pare) nesfîrșită, interminabilă. După o veșnicie a ieșit doctorul (REBR.). • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv., pop.) vecinicție s.f. /veșnic + -ie.

VEȘNICIE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicie s. f.] – Veșnic + suf. -ie.

VEȘNICIE, veșnicii, s. f. (Și în forma vecinicie) Faptul de a exista veșnic; spațiu sau timp cu o existență veșnică; eternitate, vecie. Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 45. Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie. ALECSANDRI, P. I 119. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie. CREANGĂ, P. 249. Vin’... Că de-a- cum pe vecinicie Ție sufletul îmi vînd! ALECSANDRI, P. I 10 ♦ Număr infinit (sau foarte mare); șir nesfîrșit. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. – Variantă: vecinicie s. f.

VEȘNICIE ~i f. 1) Ființare fără sfârșit; vecie; eternitate. 2) Caracter veșnic. 3) Perioadă de timp foarte lungă. 4) Durată care are un început, dar nu are sfârșit. [G.-D. veșniciei] /veșnic + suf. ~ie

veșnicíe f. (d. veșnic). Eternitate, calitatea de a fi veșnic: veșnicia lumiĭ. Fam. Mult timp: e o veșnicie de cînd nu te-am văzut! V. vecie.

vecinicie sf vz veșnicie

vecinicie s.f. v. veșnicie.

vecinicie f. eternitate: stea pierdută ’n neagra vecinicie AL.

veșnicie s. f., art. veșnicia, g.-d. art. veșniciei; pl. veșnicii, art. veșniciile (desp. -ci-i-)

veșnicie s. f., art. veșnicia, g.-d. art. veșniciei; pl. veșnicii, art. veșniciile

veșnicie s. f., art. veșnicia, g.-d. art. veșniciei; pl. veșnicii, art. veșniciile

veșnicie, -ciei gen. a.

CTEMA EIS AEI (кτήμα ἔιζ αῑεῑ) (gr.) bun pentru veșnicie – Tucidide, „Istoria războiului peloponez”, I, 22. Istoricul grec își caracterizează opera ca fiind concepută pe baze strict documentare, spre a servi posterității drept sursă de informație.

VEȘNICIE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvârșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

VEȘNICIE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvîrșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei – Vlahuță, poezia Din prag. Poetul nu se teme de moartea fizică, ci de cea spirituală. Sensul e clar precizat în versurile următoare: „Bine e să știi, la moarte, că o dungă lași – un nume C-ai săpat la zidul nopții – c-ai muncit să-ți scoți în lume Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea. Urma-ți va fi cunoscută pe-unde ți-ai purtat scînteia…” Așadar, o pledoarie pentru a crea opere durabile, prin care să trăiești și după moarte. În același spirit Montaigne spunea: „Ce nest pas la mort, cest le mourir qui minquiète”. LIT.