viciere sf [At: MANOLESCU, I. 35 / P: ~ci-e / V: (înv) vițiare / Pl: ~ri / E: vicia] 1 Alterare a aerului. 2 Poluare a aerului. 3 Corupere (4).

viciere s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei. • sil. -ci-e-. pl. -i. /v. vicia.

VICIERE, vicieri, s. f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare.

VICIERE s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pron. -ci-e-. < vicia].

vițiare sf vz viciere corectat(ă)

vițiere sf vz viciere

viciere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. vicierii; pl. vicieri

viciere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. vicierii; pl. vicieri

viciere s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. vicierii; pl. vicieri

VICIERE s. 1. v. poluare. 2. v. corupere.

VICIERE s. 1. alterare, poluare, stricare. (~ aerului dintr-o încăpere.) 2. corupere, decădere, depravare, pervertire, stricare, (înv.) degradație. (~ moravurilor.)