videocasetă sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1972, nr. 26, 21/1 / P: ~de-o~ / Pl: ~te / E: fr vidéocassette, eg videocassette] Casetă care conține bandă magnetică utilizată pentru înregistrarea imaginii și a sunetului.

videocasetă s.f. Suport multimedia în formă de casetă, de dimensiunii standard, care permite stocarea pe o bandă magnetică a unor imagini filmate (însoțite de sunet) și redarea lor cu ajutorul unui videocasetofon; telecasetă, videogramă. • sil. -de-o-, pl. -e. /<engl. videocassette, fr. vidéocassette.

VIDEOCASETĂ s. f. casetă care conține pe o bandă video imaginea și sunetul pentru televiziune sau informații sub formă de imagini, permițând a (re)vedea un program; videogramă. (< engl. videocassette, fr. vidéocassette)

videocasetă s. f. ◊ „Între timp, festivalul continuă în ritm tot mai accelerat. Pentru la anul se prevede deja o competiție marginală, dedicată videocasetelor (filmelor înregistrate pe bandă magnetică) Fiecare își va alege filmul din rafturile unui cine-magazin, precum cărțile de la librărie.” R.lit. 21 V 71 p. 2. ◊ „Există deja videocasetă – dar ea nu a justificat speranțele, între altele fiind mult prea costisitoare. Locul ei tinde să-l ia discul: transparent sau magnetic! Problemele cele mai complicate le ridică aparatul de «lecturare» [...] Se are în vedere un procedeu care să permită o dublă lectură – atât optică cât și auditivă. Deci, și videofon și picup.” Sc. 28 IX 74 p. 6. ◊ „În Franța a fost creată prima videotecă. Ea pune la dispoziția amatorilor peste 700 de filme celebre, de la începuturile cinematografiei și până în zilele noastre, înregistrate pe videocasete.” Sc. 9 III 79 p. 5. ◊ „Cumpăr video Player, videorecorder, videocasete, videocabluri [...]” R.l. 19 X 91 p. 4; v. și Sc. 27 V 80 p. 3, 6 II 81 p. 5; v. și casetotecă, telecasetă, videodisc (din engl. video cassette, fr. vidéocassette; BD, DMC 1970; DEX-S)

videocasetă s. f. (sil. -de-o-), pl. videocasete

VIDEOCASETĂ s. casetă video.