vidră¹ sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 68 / V: (reg) ~dără / Pl: ~re / E: vsl видра (<выдра)] 1 Mamifer carnivor semiacvatic din familia mustelidelor, cu corpul acoperit cu blană deasă, de culoare castanie-roșcată, cu degetele picioarelor unite printr-o pieliță, care trăiește pe malurile împădurite ale râurilor, hrănindu-se mai ales cu pește Si: lutră, (reg) dihor-de-apă (Lutra vulgaris). 2 (Fig; pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin pp „de”) Persoană isteață. 3 (Fig) Persoană perfidă. 4 Blană de vidră (1) prelucrată Si: lutru. 5 (Mtp) Ființă fantastică înzestrată cu însușiri supranaturale despre care se crede că trăiește în apele râurilor și ale lacurilor și care poate pricinui pescarilor necazuri sau îi poate ajuta Si: iudă. 6 (Zlg; înv; îc) ~-de-apă Castor (Castor canadensis). 7 (Bot; Trs) Plantă acvatică nedefinită mai îndeaproape. 8 (Reg) Instrument muzical nedefinit mai îndeaproape. 9 (Mol) Fiecare dintre bucățile de plută² prinse de partea superioară a sacului cu scopul ca acesta să stea bine umflat în apă.

vidră² sf vz videre

VIDRĂ, vidre, s. f. Mamifer carnivor cu corpul acoperit cu blană deasă, castanie-roșcată, cu degetele picioarelor unite printr-o pieliță; lutră (Lutra vulgaris). ♦ Blana prelucrată a acestui animal; lutru. – Din sl. vydra, bg., scr. vidra.

LUTRĂ s. (ZOOL.) 1. (Lutra lutra sau Lutra vulgaris) vidră, (reg.) dihor de apă. 2. (Lutreola lutreola) nurcă, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.

VIDRĂ s. 1. (ZOOL.; Lutra lutra sau Lutra vulgaris) lutră, (reg.) dihor de apă. 2. v. lutru.