VILBROCHEN, vilbrochene, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele într-o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. și: vilbrochenuri] – După fr. vilebrequin.

vilbrochen sn [At: ENC. TEHN. I, 297 / Pl: ~uri, ~e / E: fr vilebrequin] (Teh) Arbore al unui motor cu explozie, care permite transformarea mișcării rectilinii a pistoanelor în mișcare de rotație prin intermediul bilelor Si: arbore cotit.

vilbrochen s.n. (tehn.) Arbore al unui motor cu explozie, care permite transformarea mișcării rectilinii a pistoanelor în mișcare de rotație, prin intermediul bielelor; arbore cotit. • pl. -uri, -e. /<fr. vilebrequin; cuv. ol.

VILBROCHEN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele într-o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. și vilbrochene] – După fr. vilebrequin.

VILBROCHEN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore (motor) cu unul sau mai multe coturi, care primește de la una sau de la mai multe biele o mișcare de rotație, pentru a o transmite mai departe unui sistem antrenat. Pe jos e trîntit un trunchi de fier cu două ondulații la un capăt. E un vilbrochen, o osie cu o parte în meandru pentru biele, destinat tot compresorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1955, nr. 481, 3/2.

VILBROCHEN s.n. (Tehn.) Ax cotit care primește mișcarea rectilinie a pistoanelor unui motor și o transformă în mișcare de rotație; arbore cotit. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vilebrequin].

VILBROCHEN s. n. ax cotit care primește mișcarea rectilinie a pistoanelor unui motor și o transformă în mișcare de rotație; arbore cotit. (după fr. vilebrequin)

VILBROCHEN ~e n. tehn. Arbore articulat de una sau mai multe biele, care permite transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie a unor pistoane și invers; arbore cotit. [Sil. vil-bro-; Pl. și: vilbrochenuri] /<fr. vilebrequin

vilbrochen s. n., pl. vilbrochene

!vilbrochen s. n., pl. vilbrochene

vilbrochen s. n., pl. vilbrochenuri/vilbrochene

VILBROCHEN s. (TEHN.) arbore cotit.

VILBROCHEN s. (TEHN.) arbore cotit.