14 definiții pentru violet (adj.)
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
VIOLET, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare fundamentală a spectrului luminii, situată la capăt, după indigo; culoarea violet (1). 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violet.
violet, ~ă [At: (a 1779) FURNICĂ, I. C. 92 / P: vi-o~ / Pl: ~eți, ~e a, (rar) ~uri sn / E: fr violet, ger violett] 1 a De culoarea florii de viorea Si: (reg) meruc. 2 a Care are culoarea intermediară între roșu și albastru închis Si: (reg) meruc. 3 sn Culoare violetă (2) Si: (reg) viorint1 (4). 4 sn A șaptea culoare a spectrului solar, care urmează după indigo Si: (reg) viorint1 (5). 5 sn Materie colorantă de culoare violetă (2). 6 sn (Îs) ~ de gențiană Substanță sub formă de pulbere cristalină sau de cristale de culoare cenușie, ușor solubilă în apă și în alcool, folosită ca antiseptic, ca antimicotic etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
violet, -ă adj., s.n. 1 adj. Care este de culoarea florii de viorea; care are culoarea intermediară între roșu și albastru; mov. Un lampion care lăsa o lumină violetă (BACOV.). 2 s.n. Culoarea violetei, ultima dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată la marginea acestuia, spre lungimile de undă mari. 3 s n. Materie colorantă de culoare violetă; vopsea violetă. Violet de gențiană = substanță sub formă de pulbere verde-închis, solubilă în apă, în alcool, în glicerină, insolubilă în eter, folosită ca medicament antiseptic și antihelmintic. • sil. vi-o-. pl. -ți, -te. /<fr. violet.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIOLET, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
VIOLET2, -Ă, violeți, -te, adj. De culoarea viorelei; vioriu, mov. De la munte se ridica peste codri o învăluire de nouri violeți. SADOVEANU, O. VIII 128. Deasupra miriștilor aspre și decolorate, unde flori violete tremurau înfiorate de vînt, nori grabnici își tîrau umbra. C. PETRESCU, S.190. Șeful, ca de obicei... ridicase tonul, fața-i spînatecă luase o nuanță violetă. BART, S. M. 87.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIOLET, -Ă adj. De culoarea violetei, a micșunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A șaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eți, -ete. / < fr. violet].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VIOLET, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. (< fr. violet, /II/ violette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VIOLET2 ~tă (~ți, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /<fr. violet
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*violét, -étă adj. (fr. violet, d. violette, viorea, dim. d. vfr. viole, lat. viola, viorea; it. violetto). Intermediar între albastru și roș, ca petalele viorelelor, vioriŭ. S. f., pl. e. Viorea saŭ un fel de viorea. S. n., pl. urĭ. Coloarea violetă. V. vînăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!violet1 (desp. vi-o-) adj. invar. (cravată ~, pantaloni ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
violet1 (vi-o-) adj. m., pl. violeți; f. violetă, pl. violete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
violet adj. m. (sil. vi-o-), pl. violeți; f. sg. violetă, pl. violete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
VIOLET adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VIOLET adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: vi-o-let
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
violet, violetăadjectiv
- 1. De culoarea viorelei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
- De la munte se ridica peste codri o învăluire de nouri violeți. SADOVEANU, O. VIII 128. DLRLC
- Deasupra miriștilor aspre și decolorate, unde flori violete tremurau înfiorate de vînt, nori grabnici își tîrau umbra. C. PETRESCU, S.190. DLRLC
- Șeful, ca de obicei... ridicase tonul, fața-i spînatecă luase o nuanță violetă. BART, S. M. 87. DLRLC
-
etimologie:
- violet DEX '09 DEX '98 DN