9 definiții pentru viscoleală
Explicative DEX
VISCOLEALĂ, viscoleli, s. f. Faptul de a viscoli, viscolire. – Viscoli + suf. -eală.
viscoleală sf [At: PAS, L. I, 128 / Pl: ~eli / E: viscoli + -eală] Viscolire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VISCOLEALĂ, viscoleli, s. f. Faptul de a viscoli; viscolire. – Viscoli + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VISCOLEALĂ, viscoleli, s. f. Faptul de a viscoli; viscolire, viscol. Cînd nu mai crăpa piatra și nu mai cădeau ciorile moarte de prin copaci, de ger, se pornea viscoleala. PAS, L. I 128.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
viscoleală s. f., g.-d. art. viscolelii; pl. viscoleli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
viscoleală s. f., g.-d. art. viscolelii; pl. viscoleli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viscoleală s. f., g.-d. art. viscolelii; pl. viscoleli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
VISCOLEALĂ s. v. viscol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VISCOLEALĂ s. vifor, viforniță, viscol, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
viscoleală, viscolelisubstantiv feminin
-
- Cînd nu mai crăpa piatra și nu mai cădeau ciorile moarte de prin copaci, de ger, se pornea viscoleala. PAS, L. I 128. DLRLC
-
etimologie:
- Viscoli + -eală. DEX '98 DEX '09