opțiuni
  • info

13 definiții pentru viteaz (om curajos)

din care

Explicative DEX

VITEAZ, -Ă, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care dă dovadă de curaj în luptă; p. gener. îndrăzneț, dârz, curajos. 2. S. m. (La pl.; în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Stăpân de pământ care primea din partea domnului sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĭ.

viteaz, ~ă [At: (a. 1428) DERS / V: (îrg) vet~ / Pl: ~eji, ~eze, (îrg) ~ezi sm, am / E: vsl витѧзь, mg vitéz] 1 sm (Asr) Războinic. 2 sm (Asr) Soldat1 (1). 3 sm (Asr) Erou (2). 4 sm (În Evul Mediu românesc, în sec. XIV-XVI) Luptători călări, îmbrăcați în zale, care, distingându-se în bătălii, se bucurau de beneficii speciale din partea domnului (devenind proprietari de pământ sau dregători în sfatul domnesc) și care formau o categorie militară distinctă în oastea domnească. 5 a Care dă dovadă de eroism în luptă Si: brav (1), eroic (6), (îvp) voinic (19), (înv) valoros (1). 6 a (Pex) Care dă dovadă de mult curaj Si: curajos (1), cutezător (1), dârz (4), îndrăzneț, neînfricat, semeț, (pfm) voinic (20). 7 a (Asr; d. acțiuni ale oamenilor) Vitejesc (3). 8-9 sm, a (Înv; fig; în texte religioase) (Persoană) care depune eforturi deosebite pentru propovăduirea sau apărarea credinței creștine. 10 sm (Reg) Uriaș. 11 sfp (Mtp) Iele.

VITEAZ, -Ă, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care dă dovadă de curaj în luptă; p. gener. îndrăzneț, dârz, curajos. 2. S. m. (La pl.; în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Stăpân de pământ care primea din partea domnului unele sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĩ.

VITEAZ1, viteji, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat (recrutat din clasa micilor boieri); ostaș de curte, curtean. Am să te fac miaș de viteji, ca pe Sandomir. DELAVRANCEA, O. II 199.

viteaz a. plin de curaj. ║ m. om sau soldat curagios. [Rus. VITĬAZŬ, erou].

viteáz, -ă adj., pl. ejĭ, eze (vsl. vitenzĭ, bg. sîrb. vitez, rus. vitĕazĭ; ung. vitéz). Plin de vitejie, care înfruntă moartea: soldat viteaz. S. m. Eroŭ, luptător, cavaler. – Vitejĭ se numeaŭ călărețiĭ venițĭ cu Dragoș. Strălucita călărime boĭerească a luĭ Ștefan cel Mare se compunea din vitejĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 69, 70 și 196). V. voĭnic.

veteaz, ~ă smf, a vz viteaz

Ortografice DOOM

!viteaz adj. m., s. m., pl. viteji; adj. f., s. f. vitează, pl. viteze

viteaz adj. m., s. m., pl. viteji; adj. f. vitează, pl. viteze

viteaz adj. m., s. m., pl. viteji; f. sg. vitează, pl. viteze

viteaz, -teji.

Sinonime

VITEAZ adj., s. 1. adj. v. curajos. 2. s. erou, (înv. și pop.) voinic. (A căzut în luptă ca un ~.) 3. adj. bărbătesc, curajos, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 4. s. (IST.) (înv.) curtean, slujitor. (Soldații din garda unor domnitori se numeau ~ji.)

VITEAZ adj., s. 1. adj. brav, curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Un oștean ~.) 2. s. erou, (înv. și pop.) voinic. (A căzut în luptă ca un ~.) 3. adj. bărbătesc, curajos, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 4. s. (IST.) (înv.) curtean, slujitor. (Soldații din garda unor domnitori se numeau ~.)

Intrare: viteaz (om curajos)
substantiv masculin (M36)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viteaz
  • viteazul
  • viteazu‑
plural
  • viteji
  • vitejii
genitiv-dativ singular
  • viteaz
  • viteazului
plural
  • viteji
  • vitejilor
vocativ singular
  • viteazule
plural
  • vitejilor
veteaz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viteaz, viteazăadjectiv
viteaz, vitejisubstantiv masculin

  • 1. adesea substantivat (Persoană) care dă dovadă de curaj în luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    antonime: fricos laș
    • format_quote La Gron, Debrețin și în Tatra, Lupta pe cîmpii și-n păduri, Cu gîndul să-și apere vatra, Soldatul viteaz din panduri. CORBEA, A. 74. DLRLC
    • format_quote Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de-acolo făcu, falnic: Uite, Nicule, mie nu mi-e frică. REBREANU, R. II 31. DLRLC
    • format_quote Viteaza cătană a venit la înălțatul împărat. RETEGANUL, P. III 18. DLRLC
    • format_quote Aveți amîndoi suflete viteze. ALECSANDRI, T. II 44. DLRLC
    • format_quote [împărăteasa amazoanelor] se deosebise în bătălii ca o vitează a vitejilor. ISPIRESCU, U. 49. DLRLC
    • format_quote O! viteze neferice, ai să pieri în cîmpi aice! ALECSANDRI, P. II 13. DLRLC
    • format_quote [Românii] s-au purtat totdeauna ca niște viteji, au făcui cele mai mari jertfe și au vărsat sîngele pînă la unul pentru apărarea civilizației și a libertății. BĂLCESCU, O. I 50. DLRLC
    • format_quote După război mulți viteji se arată. DLRLC
    • format_quote figurat Bistrița vitează apele-și înfuriază. ALECSANDRI, P. II 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „viteaz” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4