voiaj sn [At: AR (1829), 228¹/29 / P: vo-iaj / V: (asr) ~agiu (S și: voyagiu), (îvr) viagiu / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr voyage cf it viaggio] 1 Călătorie (într-un loc îndepărtat). 2 (Îe) Agenție (sau birou) de ~ Întreprindere sau sucursală a unei întreprinderi în care se vând cu anticipație bilete pentru călătorii. 3 (Îvr) Drum parcurs regulat de un vehicul pentru a transporta oameni și mărfuri.

voiaj s.n. Călătorie. Voiajul a durat prea puțin (CA. PETR.). ◊ Agenție de voiaj v. agenție. • sil. vo-ia-j. pl. -uri, -e. /<fr. voyage.

VOIAJ, voiajuri, s. n. Călătorie. De cu seară își pregătea costumul de voiaj. BART, E. 46. Printre noi se găsea un tînăr zugrav franțez, care pentru întîia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. ALECSANDRI, O. P. 255. Andronache se duse în voiaj ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. – Pl. și: voiaje. – Variantă: (învechit) voiagiu, voiagii (ALECSANDRI, T. I 371), s. n.

VOIAJ s.n. Călătorie. [Pron. vo-iaj, pl. -juri, -je, var. voaiaj s.n. / < fr. voyage].

VOIAJ s. n. călătorie. (< fr. voyage)

VOIAJ ~uri n. Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat; călătorie. [Pl. și voiaje] /<fr. voyage

voiaj n. călătorie: se desgustă de drumuri și de voiaj PANN (= fr. voyage).

*voĭáj n., pl. urĭ și e (rus. voĭáž, d. fr. voyage). Barb. Călătorie.

viagiu sn vz voiaj

voiagiu sn vz voiaj

VOIAGIU s. n. v. voiaj.

VOAIAJ s.n. v. voiaj.

voiaj s. n., pl. voiajuri/voiaje

voiaj s. n., pl. voiajuri/voiaje

voiaj s. n., pl. voiajuri /voiaje

voiaj, pl. voiajuri

voiaj, -juri.

voiaj (voiajuri), s. n. – Călătorie. Fr. voyage. – Der. voiaja, vb., din fr. voyager; voiajor, s. m., din fr. voyaguer.

voiaj, voiajuri s. n. (tox.) stări succesive induse cuiva de consumul unui drog.

VOIAJ s. v. călătorie.

VOIAJ s. călătorie, deplasare, drum, (înv.) plimbare, umblet. (Un ~ lung și obositor.)